• Retour

Grande misère des âmes dans l'au-delà

Les âmes de l'au-delà auxquelles il manque la Lumière sont dans une très grande misère. Décrire leur état à vous les hommes sur la Terre, suffirait à guider vraiment différemment votre vie, mais alors il en serait fini de votre libre volonté ; vous seriez obligatoirement poussés par la peur du même destin, à faire un effort pour changer de vie, vous feriez donc ce qui vous est demandé, mais pas de vous-mêmes, pas du fait de votre libre volonté. Mais vous devez savoir le sort de ces âmes, il doit vous être transmis, et ensuite vous serez toujours libres de croire et de tirer vos conclusions. Ces âmes, à leur entrée dans le Règne de l'au-delà, ont perdu tout ce auquel était attaché leur cœur sur la Terre, elles ne possèdent rien, or elles ne peuvent emporter avec elles dans l'autre monde que seulement ce qui a été conquis spirituellement et à cause de cela elles souffrent du plus grand manque. Elles sont entourées d’une totale obscurité, parce qu'elles ont mené une vie sans Dieu et donc elles sont totalement faibles, mais pas sans sensibilité, pour elles leur environnement signifie maintenant supplice et effroi, et ces supplices et frayeurs seront aussi perçus par cette âme qui vécut sur la Terre totalement sans peur et intrépidement, ce qui maintenant l'a précipitée dans l'obscurité. Ce sont des souffrances d’une espèce indescriptible qui maintenant se réveillent dans l'âme avec soit le désir d'échapper à cet état, ou bien avec un renforcement de tous les mauvais vices, et elle cherchera à les satisfaire même dans le Règne de l'au-delà, ce qui signifie une soumission totale aux forces de l'obscurité. Mais même les âmes qui n'ont pas laissé la Terre dans un tel état de péché, mais dont la vie a été sans amour et indifférente vis-à-vis de tout le spirituel, se trouvent dans une situation outre mesure opprimée, parce qu’elles se sentent torturées indiciblement par l'obscurité, bien que de temps en temps il se change en un état crépusculaire, lorsque l'âme n'est pas encore entièrement trop endurcie pour qu’elle désire la Lumière, parce que seulement ce désir peut la faire arriver à la Lumière. Mais à toutes ces âmes il manque la force pour une juste volonté, et à elles il ne peut pas leur être donné de l’aide selon la Loi de l'Éternité, si elles-mêmes ne la désirent pas. L'Œuvre de Miséricorde de Dieu n'est pas encore terminée lorsque l'âme laisse le corps terrestre, mais ce qui sur la Terre a été rendu inutile, bien qu’elle le possédât en très riche mesure, elle doit le conquérir dans l'au-delà et pour cela elle est souvent trop faible. Si vous pouviez vous imaginer toujours seulement des êtres extrêmement affaiblis, sans défense, qui souffrent indiciblement et qui dépendent de l'aide pour être libérés de leurs souffrances, vous seriez assaillis de compassion pour ces êtres, si vous pouviez les voir dans leur misère. Et vous tous connaissez des âmes dans l'au-delà, et vous ne savez pas dans quel état elles sont entrées dans le Règne spirituel, vous tous connaissez des hommes qui sont morts, et qui étaient proche de vous. Rappelez-vous au moins de ces âmes qui étaient proches de vous et aidez-les, parce que même la plus petite œuvre de salut pour de telles âmes a pour conséquence d’autres saluts, et vous y aurez alors contribué beaucoup. Or vous pouvez les aider seulement au moyen de pensées affectueuses et de prières, au moyen d'interventions pour ces âmes qui ne sont pas encore libérées de leur tourment, mais cela leur donne la force qui permet ensuite à l'âme de changer sa volonté et de tendre vers la Lumière. Elle ne peut pas être sauvée contre sa volonté de sa situation pénible, mais pour qu'elle puisse vouloir à juste titre, votre prière est nécessaire, une prière qui doit être offerte avec amour, dès que celle-ci se pousse dans vos pensées. Parce que vous devez savoir que l'âme qui s'inclut dans vos pensées vous demande de l’aide, que ces âmes sont toujours autour de vous, parce qu'elles espèrent de l‘aide de vous, et vous ne devez pas repousser à cause d’un ressentiment les pensées aux défunts, si ne voulez pas augmenter encore leurs tourments. Pour ne pas vous endommager vous et votre libre volonté, le sort de ces âmes vous reste caché ; vous et les âmes des trépassées occupez deux mondes séparés par une frontière, il vous est empêché de regarder dans leur monde, mais il existe de toute façon, et vous pouvez leur envoyer beaucoup d'amour depuis votre monde, ce qui a pour effet que d’innombrables âmes peuvent échapper à leur situation. Pensez souvent à ces pauvres âmes et ne les laissez pas inaperçues dans leur misère, parce que ce que vous faites pour elles avec un amour miséricordieux, vous sera richement récompensé par une arrivée déjà sur la Terre d’une aide spirituelle au travers de toutes ces âmes qui sont déjà sorties de l'obscurité pour la Lumière.

Amen

Marea suferință a sufletelor în lumea de dincolo....

Suferința sufletelor din lumea de dincolo, cărora le lipsește lumina, este nespus de mare. A vă descrie vouă, oamenilor de pe Pământ, starea lor, ar fi cu adevărat suficient pentru a vă îndrepta propriile vieți într-o altă direcție, dar atunci libertatea voinței voastre ar lua sfârșit; împinși de teama aceleiași sorți, ați adopta în mod inevitabil un alt mod de viață, astfel că ați face cu siguranță ceea ce vi se cere, dar nu din proprie inițiativă, împinși de propria voință. Cu toate acestea, ar trebui să știți despre soarta sufletelor, ea vă va fi transmisă, iar apoi veți fi în continuare liberi să credeți și să trageți concluziile voastre din ea.... Când au intrat în împărăția de dincolo, aceste suflete au pierdut tot ceea ce le era atașat în inima lor pe Pământ, nu mai posedă nimic, căci nu pot lua cu ele decât ceea ce au dobândit în mod spiritual și suferă de cele mai mari lipsuri în acest sens. Ele sunt înconjurate de un întuneric total, deoarece au trăit un mod de viață nelegiuit și sunt complet neputincioase, dar nu insensibile, căci împrejurimile lor înseamnă pentru ele chin și teroare, iar sufletul care a dus la îndeplinire fără teamă și cu tărie tot ceea ce pe Pământ l-a cufundat acum în întuneric, va simți și el acest chin și această teroare.... Suferințele sunt de nedescris și fie vor trezi dorința sufletului de a scăpa de această stare, fie nu vor face decât să intensifice toate impulsurile rele și, de asemenea, îl vor lăsa să caute satisfacție în acea împărăție, ceea ce înseamnă o cedare totală în fața forțelor întunericului. Cu toate acestea, chiar și acele suflete care nu au părăsit viața pământească în această păcătoșenie, ci a căror viață a fost indiferentă față de tot ceea ce este spiritual și lipsită de iubire, se află într-o situație extrem de anevoioasă, deoarece și ele sunt chinuite în mod indescriptibil de întuneric, care, cu siguranță, cedează temporar locul unei stări de întuneric, dacă sufletul nu este încă complet împietrit, astfel încât să tânjească și el după lumină, căci numai dorința îl poate lăsa să ajungă la lumină. Dar tuturor sufletelor le lipsește puterea pentru voința corectă.... și niciun ajutor nu le poate fi adus conform legii veșniciei dacă nu-l doresc ele însele. Lucrarea de îndurare a lui Dumnezeu nu este cu siguranță încheiată atunci când sufletul părăsește trupul pământesc, însă ceea ce a lăsat nefolosit pe Pământ, chiar dacă a posedat din belșug, trebuie mai întâi să dobândească în lumea de dincolo, iar el este prea slab pentru a face acest lucru.... Imaginați-vă întotdeauna ființe extrem de slăbite, neajutorate, care suferă de nedescris și care depind de ajutor pentru a se elibera de suferința lor.... Ați fi cuprinși de milă față de aceste ființe dacă le-ați putea vedea în suferința lor. Și aveți cu toții acolo suflete despre care nu știți în ce stare au intrat în împărăția spirituală.... Voi toți ați pierdut oameni care au fost aproape de voi până la moarte.... Amintiți-vă măcar de aceste suflete care v-au fost aproape și ajutați-le, căci chiar și cea mai mică lucrare de răscumpărare asupra unor astfel de suflete duce la alte răscumpărări, iar voi ați contribuit mult la aceasta. Și nu le puteți ajuta decât prin amintire și rugăciune plină de dragoste, prin mijlocirea pentru aceste suflete care, deși nu le eliberează încă de chinurile lor, le dă putere prin care sufletul își poate apoi schimba voința și tinde spre lumină. El nu poate fi eliberat din situația sa chinuitoare împotriva voinței sale, dar este necesară mijlocirea voastră pentru ca el să poată dori corect, rugăciune care îi este dăruită cu iubire de îndată ce se forțează în gândurile voastre. Căci trebuie să știți că sufletul apelează la ajutorul vostru dacă intră în gândurile voastre, că vă înconjoară în permanență suflete care speră să primească ajutor de la voi și că nu trebuie să respingeți fără voia voastră gândurile celor decedați dacă nu vreți să le sporiți agonia.... Pentru a nu vă dăuna vouă înșivă și liberului vostru arbitru, soarta acestor suflete vă rămâne ascunsă; există două lumi în care vă aflați voi și sufletele celor decedați, o graniță este trasată, vederea în lumea lor vă este refuzată, dar totuși ea există, iar voi puteți trimite multă dragoste la ele din lumea voastră, ceea ce are un efect într-un fel și într-o măsură în care nenumărate suflete pot scăpa de starea lor. Gândiți-vă adesea la aceste sărmane suflete și nu le lăsați neobservate în necazurile lor, căci ceea ce faceți pentru ele cu iubire milostivă vă va fi răsplătit din belșug, deoarece ajutorul spiritual vă este deja acordat pe Pământ prin toate sufletele care au ieșit din întuneric la lumină....

Amin