• Retour

L'inaccessibilité de Dieu – Reconnaître Son Être

L'esprit d'aucun homme ne peut Me saisir tant qu’il ne s’est pas uni à Moi, à Mon Esprit de Père de l'Éternité. L'unification avec Moi est un acte qui suppose la plus grande disponibilité à entrer dans Ma Volonté, ce qui signifie s'adapter à Mon Être de l'Éternité. Seulement celui qui est devenu Un avec Moi peut Me reconnaître, autrement on peut seulement parler de foi, mais pas de reconnaissance. L'esprit de l'homme a certes la faculté de la reconnaissance, cependant jamais tout seul, mais uniquement dans l'unification avec Moi. Il porte en lui l’étincelle de l'éternel Esprit du Père et il est donc une partie de Moi, et ce qui est procédé de Moi est inexorablement en liaison avec Moi, mais cela est mis dans cet état seulement lorsque la volonté de l'homme l’a mis dans un état dans lequel il peut entrer en fonction. Et cette volonté doit maintenant se soumettre à Moi, alors l’étincelle spirituelle dans l'homme peut devenir active. Mais souvent il se passe beaucoup de temps avant que l'homme réveille en lui l'esprit au moyen de sa volonté et ce temps est perdu pour l'éternité. Dans l'état de non-connaissance le chemin terrestre de l'homme est sans résultat pour l'âme, parce qu'alors il vit seulement pour le monde, il ne comprend pas le sens et le but du chemin terrestre, il n'est pas venu encore en contact avec l'esprit en lui et donc il est totalement aveugle. Seulement le réveil de l’étincelle spirituelle dans l'homme assure à l'âme l'évolution vers le Haut, le mûrissement ; parce que l'esprit, lorsqu’il est éveillé, incite l'âme à se détourner du monde et à écouter sa voix. Et maintenant il commence à faire jour, le noir est cassé par la Lumière. L'esprit instruit l'âme sur Moi et sur Mon Être, sur Mon Action et Ma constante préoccupation pour Mes créatures. L'esprit le mène à la Vérité, il lui transmet un savoir qui ne peut pas lui être apporté de l'extérieur, parce que ce qui lui serait présenté serait absolument incompréhensible ou bien il n'en aurait aucune capacité de compréhension. L'esprit pousse maintenant l'âme continuellement à l'unification avec Moi, parce que lui-même est Ma Part et il veut tirer l'âme à lui, son but doit être également l'unification avec Moi. Seulement dans un certain degré de maturité l'homme commence à avoir de la compréhension pour Mon Être, même s’il ne pourra pas être sondé par lui éternellement dans toute Sa Profondeur. En tant qu’homme il ne le saisit pas et même comme être de lumière il se trouve encore à une grande distance de Moi, bien qu’il soit compénétré de Ma Force, de sorte qu’il soit outre mesure bienheureux. Il est impossible de sonder totalement Mon Être, parce que Je dépasse tout avec Mon rayonnement en Lumière et en Force et Je Suis donc quelque chose d'Insaisissable pour chaque être, même lorsqu’il a atteint un haut degré dans la perfection. Parce que si Je pouvais être sondé, Je ne serais alors pas Illimité, que ce soit dans la Perfection comme aussi dans la Puissance. Mais vraiment Mon insondabilité est pour un être de lumière une chose béatifiante, parce qu'il peut lever les yeux vers Moi et percevoir un amour toujours plus profond pour Moi, parce que celui qui tend toujours vers Moi, Me désire et trouve constamment l'accomplissement de son désir. Le fait qu'il soit impossible à atteindre pour l'être augmente son amour, parce que celui-ci perçoit Mon Amour pour lui comme le plus grand Don dans la conscience de Mon inaccessibilité. Mais d'autre part Ma créature est liée à Moi inséparablement. Son imperfection volontaire, son état totalement opposé à Mon Être de l'Éternité ne limite pas Mon Amour pour lui et il ne peut jamais Me conduire à le repousser de Moi, c'est-à-dire à Me séparer de lui. Malgré cela Je suis impossible à atteindre par l'être, il est de toute façon en liaison avec Moi, il fait partie de Moi, parce qu'il est procédé de Ma Force et il est donc principalement une Partie de Moi. Et cette appartenance doit maintenant trouver son couronnement dans l'unification consciente de la part de l'être. Il doit se mettre dans l'état de béatitude au moyen de sa tendance vers Moi, parce que pour sentir Mon Amour et pouvoir le percevoir comme une béatitude, la volonté de l'être doit être absolument tournée vers Moi. Dans l'être il ne doit exister plus aucune résistance, il doit vouloir venir vers Moi, pour être soulevé par Moi. Et celui que Je soulève est attirer vers Moi, c’est un état qui ne finit jamais dans l'éternité. L'être n’atteint jamais le dernier but, mais il s'approche toujours davantage de Moi, c’est une chose qui pour hommes sur la Terre est encore incompréhensible. Mais la béatitude de l'être consiste dans le désir et l’accomplissement continu. Un être qui serait absolument satisfait, ne pourrait plus ressentir aucun désir et il lui manquerait aussi la béatification de l'accomplissement. Mais Je veux que Mes fils doivent constamment tendre vers Moi, Je veux constamment pouvoir donner, donc aussi être constamment désiré. Et ainsi Je stimulerai les êtres au plus sublime amour et à la nostalgie comme dernier but, Je veux rester toujours au-dessus de Mes créatures – non pas par moins d'Amour, mais par Mon très grand Amour, parce que Je veux préparer une béatitude qui ne finit jamais, parce que Mon Amour ne peut jamais finir pour l'Éternité.

Amen

Inaccesibilitatea lui Dumnezeu.... Cunoașterea Ființei Sale....

Nici un spirit uman nu Mă poate cuprinde atâta timp cât nu s-a unit cu Mine, cu eternul Meu Spiri părintesc, iar unirea cu Mine este un act care necesită cea mai mare disponibilitate de a intra în voința Mea, deci înseamnă o aliniere la natura Mea fundamentală. Numai cel care a devenit una cu Mine Mă poate recunoaște, altfel este doar credință, dar nu cunoaștere deplină. Spiritul uman are cu siguranță capacitatea de a recunoaște, însă niciodată singur, ci doar în uniune cu Mine. Este o scânteie a Spritului Meu părintesc etern, este partea Mea care provine din Mine, care este în contact permanent cu Mine, dar care este adusă în starea în care poate deveni activă doar prin voința ființei umane. Iar această voință trebuie să Mi se subordoneze Mie, atunci scânteia spirituală din ființa umană poate deveni activă. Dar adesea poate trece mult timp până când ființa umană trezește spiritul din ea însăși prin voința sa, iar acest timp este pierdut pentru eternitate. În starea de ignoranță, progresul pământesc al ființei umane este fără rod pentru suflet, deoarece atunci el trăiește doar în lume, nu înțelege încă sensul și scopul schimbării sale pământești, nu a luat încă contact cu spiritul din el însuși și este complet orb. Numai trezirea scânteii spirituale din ființa umană asigură dezvoltarea ascendentă a sufletului, maturizarea sa. Pentru că spiritul, dacă este treaz, influențează sufletul să se îndepărteze de lume și să-i asculte glasul, iar acum începe să se lumineze, întunericul este străpuns de lumină.... spiritul luminează sufletul despre Mine ca Ființă, despre lucrarea Mea și despre grija Mea constantă pentru creațiile Mele vii. Spiritul din ființa umană îl călăuzește spre adevăr, îi transmite cunoștințe care nu îi pot fi transmise din exterior, deoarece atunci i s-ar prezenta în mod complet incomprehensibil sau nu ar avea capacitatea de a le primi. Spiritul îndeamnă acum continuu sufletul să se unească cu Mine, deoarece el însuși este partea Mea și vrea, de asemenea, să atragă sufletul la sine, astfel că scopul său ar trebui să fie, de asemenea, unificarea cu Mine. Doar într-un anumit stadiu de maturitate, ființa umană începe să înțeleagă natura Mea, chiar dacă nu va putea niciodată să o pătrundă în toată profunzimea ei. Ca ființă umană, nu o poate înțelege și, chiar și ca ființă de lumină, se află încă la o mare distanță de Mine, deși este inundată de puterea Mea, astfel încât este extrem de fericită. Este imposibil să-Mi înțelegeți complet natura, deoarece Eu depășesc totul în lumină și putere și sunt, prin urmare, ceva de neînțeles pentru orice ființă, chiar dacă a atins cel mai înalt grad de perfecțiune. Căci dacă aș putea fi deslușit, nu aș fi deloc nelimitat atât în perfecțiune, cât și în putere. Și totuși, tocmai ceea ce este de neînțeles este cel mai fericit lucru pentru o ființă de lumină, faptul că poate să privească spre Mine și să simtă o iubire tot mai profundă pentru Mine, că se străduiește în mod constant spre Mine, că Mă dorește și că găsește în mod constant împlinirea dorinței sale. Faptul că Eu sunt de neatins pentru ființă îi sporește iubirea, pentru că simte iubirea Mea pentru ea ca pe cel mai mare dar în conștientizarea inaccesibilității Mele. (10.4.1950) Încă o dată, ființa Mea creată este indisolubil unită cu Mine.... Imperfecțiunea ei autoprovocată, starea ei complet contradictorie cu ființa Mea fundamentală, nu limitează iubirea Mea pentru ea și nu Mă poate determina în veci să o resping de la Mine, deci să Mă separ de ea.... Oricât de inaccesibilă sunt pentru ființă, ea are totuși o legătură cu Mine, Îmi aparține pentru că a apărut din puterea Mea și este astfel o parte primordială a Mea. Iar această unitate își va găsi acum punctul culminant în unirea conștientă din partea ființei, prin strădania ei spre Mine se va plasa în starea de beatitudine, deoarece pentru a putea simți iubirea Mea și a o trăi ca beatitudine, voința ființei trebuie neapărat să fie îndreptată spre Mine. Nu trebuie să mai existe nicio rezistență în ființă. Ea trebuie să vrea să vină la Mine pentru a fi înălțată de Mine, iar această înălțare, această atragere spre Mine, este o stare nesfârșită în eternitate.... Ființa nu ajunge niciodată la scopul final, dar se apropie în mod constant de Mine, o certitudine care este încă de neînțeles pentru voi, ca ființe umane de pe Pământ. Cu toate acestea, fericirea ființei constă în dorința și împlinirea ei constantă.... O ființă care ar fi complet satisfăcută nu ar mai putea simți dorința și, prin urmare, ar rata și fericirea împlinirii. Dar Eu vreau ca copiii Mei să se străduiască în mod constant spre Mine, vreau să dăruiesc în mod constant, de aceea vreau și să fiu dorit în mod constant.... Și astfel, ca scop final, voi stimula ființele la cea mai mare iubire și dorință, stând însă mereu deasupra creațiilor Mele vii, nu din cauza lipsei de iubire, ci din cauza abundenței de iubire, pentru că vreau să pregătesc o fericire care nu va înceta niciodată, deoarece iubirea Mea nu se poate opri până la eternitate....

Amin