• Retour

Corps, âme, esprit – l'explication

Pour l'homme il est incompréhensible dans quel rapport sont le corps, l'âme et l'esprit. Et à cause de cela il est difficile de leur expliquer « l'action » de l'esprit. L'esprit est le contraire du corps, et l'âme se trouve au milieu des deux, donc elle doit d’une certaine manière se décider pour le corps ou pour l'esprit, mais elle ne peut jamais se tourner vers les deux en même temps. L'âme au début de l'incorporation en tant qu’homme est adonnée totalement au corps. L'âme de l'homme a donc tendance à satisfaire tous les désirs du corps, c'est-à-dire que ses pensées, ses sentiments et sa volonté sont seulement orientés vers le corps parce qu'elle-même est encore matière et cherche à s'unir à la matière. Donc l'homme aura seulement des désirs pour des biens matériels parce que cela est la quintessence de ce qui plaît au corps. L'esprit n'arrive presque pas à être estimé, l'âme n'écoute pas ce que lui dit l'esprit. Il ne peut pas s'affirmer parce que le corps a encore le privilège et occupe complètement l'âme, c'est-à-dire qu’il domine son sentiment et sa tendance. Mais l'âme peut aussi reconnaître la non validité des choses terrestres, elle peut considérer comme non important les désirs du corps, elle peut prétendre davantage de la vie terrestre que seulement des biens matériels. Alors l'esprit arrive à son droit. Maintenant il s'exprime dans ses rapports avec l'âme et il est écouté par elle. L'âme commence à se diriger dans une autre direction, elle ne demande maintenant plus rien pour le corps mais elle tend vers des biens spirituels, elle se laisse instruire, c'est-à-dire qu’elle accepte sans résistance ce que lui transmet l'esprit, au contraire elle se sent heureuse et s’occupe toujours moins de son corps ou bien cherche à le rendre même enclin à ce que l'esprit demande à l'âme : c'est-à-dire à déposer la matière terrestre, pour l’échanger avec des biens spirituels. Maintenant l'esprit a vaincu le corps. Chacun des deux, esprit et corps cherchent à gagner l’âme pour lui et lorsque l’esprit réussit à repousser les désirs de la chair, il est victorieux. Mais que faut-il entendre par « esprit » ?

C’est l'esprit Divin dans l'homme et c’est ce qui caractérise les hommes en tant que créatures divines, l'esprit est le lien qui unit l'homme avec l'esprit-Père de l'Éternité. C’est la conscience dans l'homme d'être uni depuis l'Éternité avec l'Esprit-Père de l’éternité. Seulement lorsqu’il entre en action, l'homme se reconnaît comme « créature de Dieu », auparavant il est conscient de lui seulement comme être vivant qui voudrait conquérir tout ce que la vie lui offre. Mais lorsque l'homme se reconnaît, alors le monde ne signifie plus rien pour lui, alors il cherche des biens supérieurs, alors ses pensées sont tournées vers le Royaume spirituel alors il cherche à entrer en communication avec Celui Qui lui a donné la Vie, alors ses pensées sont justes et sa volonté et ses actes correspondent à la Volonté divine. Alors l'Esprit de Dieu agit dans l'homme, maintenant l'âme se donne à l’esprit qui la guide et l’instruit pour que le corps, l’âme et l’esprit deviennent un, et maintenant l'union avec Dieu s’établit parce que l'esprit pousse sans interruption vers l'Esprit Père, avec lequel il est lié et le restera dans toute l'Éternité.

Amen

Trup, suflet și spirit.... Explicație....

Relația dintre trup, suflet și spirit este de neînțeles pentru oameni și, prin urmare, funcționarea spiritului este, de asemenea, dificil de explicat acestora. Spiritul se află în opoziție cu trupul, în timp ce sufletul se află între cele două, astfel că el trebuie, ca să spunem așa, să se decidă pentru trup sau pentru spirit, dar nu se poate întoarce niciodată spre amândouă. La începutul întrupării sale ca ființă umană, sufletul este complet devotat trupului, de aceea se străduiește să îndeplinească toate dorințele trupului, adică să gândească, să simtă și să vrea.... sufletul ființei umane.... este doar în acord cu trupul, care, fiind încă materie în sine, caută și el să se unească cu materia. Astfel, omul va avea o dorință pentru bunuri materiale, deoarece acestea sunt întruchiparea a ceea ce îi face plăcere trupului. Prin urmare, spiritul este aproape ineficient, sufletul nu ascultă ceea ce îi cere spiritul; el nu se poate afirma, deoarece trupul are încă preponderența și ocupă pe deplin sufletul, dominându-i astfel simțurile și aspirațiile. Dar sufletul poate recunoaște și el inutilitatea lucrurilor pământești, poate considera dorința trupului ca fiind lipsită de importanță, poate cere de la viața pământească mai mult decât simple bunuri materiale.... atunci spiritul își intră în drepturi.... El se exprimă acum către suflet și este ascultat de acesta. Sufletul începe să ia o altă direcție, nu mai revendică pentru trup, ci se străduiește pentru bunuri spirituale, se lasă învățat, adică acceptă fără contradicție ceea ce îi transmite spiritul, ba chiar se simte fericit și acordă tot mai puțină atenție trupului său sau caută și el să-l încline spre ceea ce cere spiritul de la suflet.... să renunțe la materia pământească în schimbul bunurilor spirituale. Acum că spiritul a triumfat asupra trupului, atât spiritul cât și trupul caută să câștige sufletul pentru ei înșiși. Și de îndată ce spiritul reușește să suprime dorințele trupului, el este învingător.... Dar ce se înțelege prin spirit?....

Spiritul este divinul din ființa umană, este ceea ce marchează ființa umană ca fiind creatura lui Dumnezeu, spiritul este legătura care leagă ființa umană de Tatăl-Spirit din eternitate. Este conștiința în om de a fi veșnic unit cu Tatăl din veșnicie. De îndată ce intră în acțiune, ființa umană se recunoaște pe sine ca fiind o creatură a lui Dumnezeu, înainte de aceasta, ea este conștientă doar de sine ca ființă vie care vrea să obțină de la viață tot ceea ce aceasta îi oferă. Dar atunci când omul se recunoaște pe sine, atunci lumea nu mai este nimic pentru el, atunci caută bunuri superioare, atunci gândurile sale sunt îndreptate spre împărăția spirituală, atunci caută să intre în contact cu Cel care i-a dat viață, atunci gândirea sa este corectă, iar voința și acțiunile sale corespund voinței divine. Atunci va lucra în ființa umană spiritul de la Dumnezeu, căruia sufletul i se predă acum pentru a fi călăuzit și instruit, astfel încât trupul, sufletul și spiritul să devină acum una și să caute unirea cu Dumnezeu, deoarece spiritul din ființa umană îndeamnă în mod constant spre Tatăl-Spirit, cu Care este și va rămâne indisolubil unit pentru eternitate....

Amin