Comparer communication avec traduction
L'Omniprésence de Dieu – l'Essence – la Force
Dieu est Présent partout, Son Esprit n'est pas lié à un lieu et à un temps, parce que Son Esprit est une Force qui coule à travers tout et qui est donc présente partout en même temps. Mais cette Force n'est pas sans Essence, donc Elle peut être invoquée toujours et partout, parce que la Pensée et la Volonté animent cette Force, et la Pensée et la Volonté sont toujours actives, tout en respectant l’appel des êtres qui sont en quelque sorte le Rayonnement de Sa Force et par conséquent la même chose que Dieu, seulement dans une mesure moindre. Ce sont des Essences qui sont une Image de l'Entité la plus parfaite. Dieu est partout, autrement Il ne serait pas parfait, parce que la Perfection ne connaît pas de limite, elle ne connaît rien qui soit lié à un lieu ou un temps. La Perfection de Dieu cependant ne peut pas être saisie par des hommes, parce que l'homme connaît seulement le limité et quelque chose d'illimité ne lui est pas imaginable. Donc il est difficile de lui rendre crédible l'Omniprésence de Dieu, parce que dès qu'il cherche à s'imaginer l'éternelle Divinité comme une Essence, il a déjà quelque chose de limité devant les yeux qui lui est imaginable seulement dans un lieu et dans l'espace. Par conséquent l'homme cherche à s'expliquer l'éternelle Divinité avec le mot de Force qui en soi est certes la Vérité, cependant il préjuge fortement du lien personnel entre l'homme et Dieu, parce que celui-ci peut être établi selon l'esprit de l'homme qu’avec un Être Qui est capable de penser et a une Volonté. Mais la liaison avec Dieu est inévitable, et donc Dieu doit Être reconnu comme un Être, chose qui est outre mesure facile, parce que chaque Œuvre de Création révèle Sa Volonté devenue Forme au moyen de Son Omnipotence et fait reconnaître Sa plus profonde Sagesse, donc Sa Pensée parfaite. Et lorsqu’une Œuvre de Création est visible à l'œil humain, il est montré d’une certaine manière l'Omnipotence de Dieu, parce que chaque Œuvre de Création est une Manifestation de la Force de Dieu, donc Dieu Lui-Même doit être là où Sa Force se manifeste. Si l'homme réfléchit sérieusement sur cela, alors la pensée d’une Essence lui est plus acceptable, parce que le sens et le but des Œuvres de Création ne font se lever aucun doute, parce qu'il y a à la de base une Volonté pleinement savante, et là où il y a une Volonté, il existe aussi la possibilité de se rendre enclin à cette Volonté. Donc il peut être établi le contact au moyen de pensées de demande, parce que l'homme a conquis en lui la conviction que l’invocation mentale de demande est entendue et cela partout et à tout instant, et qu’il peut y être répondu de la part de l'Essence, Qui est parfaite et donc aussi pleine d'Amour et de Puissance. L'Être de Dieu n'est en rien une personne, cela serait une limitation selon la pensée humaine, et cela a aussi rendu difficilement crédible l'Omniprésence, parce que l'Essence de Dieu ne peut pas être portée dans une forme humainement imaginable. Mais en Jésus Christ s'est manifesté la Force d’UR de Dieu, le Rayonnement de Dieu, c'est-à-dire qu’Il a rempli totalement une forme corporelle, Il est devenu pour ainsi dire le Vivificateur de cette forme extérieure et par conséquent visible pour ceux qui veulent se faire une idée de Dieu. Parce que Dieu fait devenir Forme toutes Ses Pensées au moyen de Sa Volonté, cela a été le cas de la Pensée de Se rendre Lui-Même visible aux hommes sans que ceux-ci soient consommés par Sa Plénitude de Force et de Lumière. Mais une forme visible selon la loi de la nature est liée à un lieu et à un temps, elle est seulement sans localisation et sans temps lorsqu’elle est totalement spiritualisée, mais elle reste imaginable pour les hommes. Et dans le Règne spirituel l'œil peut ensuite contempler cette Forme et donc voir Dieu Face à face. Mais l'Esprit de Dieu est partout, c'est-à-dire qu’il est continuellement actif, Il fait devenir Ses Pensées Forme au moyen de Sa Volonté. Donc Il doit Être une Essence, parce que Sa Volonté et Sa Sagesse est reconnaissable dans tout ce que Sa Force a créé. Et vu que l'éternelle Divinité veut que soit établi le contact avec Elle, l'homme doit aussi pouvoir croire que Dieu est une Entité, parce que comment imaginer Celui-ci seulement comme une Force, il ne pourra jamais chercher à établir ce lien, mais alors il aura vécu sa vie terrestre sans succès, parce qu'un progrès spirituel doit avoir pour condition préalable la prière à Dieu pour la Grâce adressée à une Essence Qui est omniprésente, mais jamais à une Force à laquelle sont niées une Volonté et une Faculté de Penser qui sont les Symboles d'une Essence.
Amen
Traducteurs
Omniprezența lui Dumnezeu.... Entitate - Putere....
Dumnezeu este prezent pretutindeni, spiritul Său nu este legat de loc și de timp, căci spiritul Său este puterea care curge prin toate și, prin urmare, este prezent pretutindeni și în același timp. Cu toate acestea, această forță nu este ceva fără ființă, motiv pentru care ea poate fi întotdeauna chemată pretutindeni, deoarece gândirea și voința animă această forță, iar gândirea și voința sunt întotdeauna active, corespunzând chemării prin intermediul ființelor care sunt, ca să zicem așa, emanații ale forței din ea și, în consecință, sunt la fel ca Dumnezeu, doar că în cea mai mică măsură.... ființe care sunt o imagine a celei mai perfecte entități.... Dumnezeu este pretutindeni, altfel nu ar fi perfect, căci perfecțiunea nu cunoaște limite, nu cunoaște nimic legat de loc și timp.... Dar perfecțiunea lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă de ființele umane, deoarece omul cunoaște doar ceea ce este limitat, iar ceva nelimitat este de neconceput pentru el. De aceea, este dificil de a face credibilă omniprezența lui Dumnezeu pentru el, pentru că, de îndată ce încearcă să își imagineze divinitatea eternă ca entitate, are deja în fața ochilor ceva limitat, care este imaginabil pentru el doar în termeni de loc și spațiu. În consecință, ființa umană încearcă să explice divinitatea eternă cu expresia forță, care este cu siguranță un adevăr în sine, dar care afectează grav legătura personală a ființei umane cu Dumnezeu, deoarece, potrivit intelectului uman, aceasta se poate stabili doar cu o ființă capabilă să gândească și care are o voință....
Dar legătura cu Dumnezeu este indispensabilă și, prin urmare, Dumnezeu trebuie recunoscut ca Ființă, ceea ce este și extrem de ușor de realizat, deoarece fiecare lucrare a creației dezvăluie o voință care a devenit formă prin omnipotența Sa și dezvăluie o înțelepciune profundă, deci o gândire perfectă. Și atâta timp cât o lucrare de creație este vizibilă ochiului uman, omnipotența lui Dumnezeu este, de asemenea, dovedită într-o anumită măsură, deoarece fiecare lucrare de creație este o expresie a puterii lui Dumnezeu, deci trebuie să fie Dumnezeu Însuși acolo unde se exprimă puterea Sa. Dacă ființa umană se gândește serios la acest lucru, gândul unei entități este mult mai acceptabil pentru ea, deoarece sensul și scopul lucrărilor de creație nu lasă nicio îndoială că la baza lor stă o voință înțeleaptă, iar acolo unde există o voință există și posibilitatea de a înclina această voință. În consecință, legătura poate fi stabilită prin intermediul gândurilor solicitante, deoarece ființa umană a căpătat în sine convingerea că apelul mental va fi auzit, și aceasta pretutindeni și în orice moment, și că poate fi acordat din partea Ființei Care este perfectă și, prin urmare, plină și de iubire și putere.
Natura divină nu trebuie nicidecum personificată, deoarece aceasta ar fi o limitare conform gândirii umane care ar face ca omniprezența să fie de asemenea greu de crezut, deoarece esența lui Dumnezeu nu poate fi pusă într-o formă omenească imaginabilă. Dar în Iisus Hristos puterea elementară a lui Dumnezeu, strălucirea lui Dumnezeu, s-a manifestat, adică a umplut pe deplin și complet o formă fizică, a devenit, ca să zicem așa, însuflețitoarea acestei forme exterioare și, prin urmare, este vizibilă pentru cei care vor să-și formeze o idee despre Dumnezeu..... Căci Dumnezeu permite ca toate gândurile Sale să devină formă prin voința Sa, inclusiv gândul de a se face vizibil oamenilor fără ca aceștia să fie consumați de abundența puterii și luminii Sale. O formă vizibilă, însă, este legată de timp și de loc, conform legii naturale, ea nu este atunci fără spațiu și fără timp decât atunci când s-a spiritualizat complet, dar rămâne totuși imaginabilă pentru oameni. Iar în împărăția spirituală, ochiul poate atunci să privească această formă și astfel să-L vadă pe Dumnezeu față în față. Spiritul lui Dumnezeu este însă activ pretutindeni și în permanență, adică El lasă gândurile Sale să devină formă prin voința Sa. Prin urmare, El trebuie să fie o entitate, deoarece voința și înțelepciunea Sa sunt recognoscibile în tot ceea ce puterea Sa a creat. Și din moment ce divinitatea eternă vrea să se stabilească o legătura cu Sine, ființa umană trebuie să poată crede și ea că Dumnezeu este o entitate, căci dacă și-L imaginează ca pe o simplă forță, nu va încerca niciodată să stabilească această legătură, dar atunci își va trăi viața pământească fără succes, căci progresul spiritual trebuie să presupună rugăciunea către Dumnezeu pentru har, iar aceasta va urca cu siguranță spre o entitate omniprezentă, dar niciodată spre o forță căreia i se refuză voința și capacitatea de a gândi, deci caracteristicile unei entități....
Amin
Traducteurs