• Retour

Différentes sphères dans le Règne spirituel

Immédiatement après la mort du corps l'âme l'abandonne et entre dans le Royaume spirituel qui peut être proche ou bien très loin de la Terre selon son état de maturité. Cela ne doit pas être entendu d’un point de vue spatial, mais la distance résulte de la différence entre les sphères qui appartiennent au Règne spirituel, parce qu'elles se trouvent en dehors du monde terrestre-matériel et l'âme qui n’est pas encore mûre a à parcourir une longue voie au sens temporel avant d’arriver dans les sphères de Lumière. Une âme mûre est par contre transférée dans ces sphères à la vitesse de la foudre après la mort de son corps, parce qu'elle n'a besoin ni de temps ni d'espace pour parcourir la distance de la Terre jusqu’aux sphères de Lumière. À elle il suffit seulement de la Force que sont état de maturité lui a conquise. Les âmes imparfaites ne réussissent par contre pas à se séparer aussi rapidement de la Terre, parce qu'elles sont sans force pour s’élancer vers le haut et ensuite elles sont encore enchaînées aux choses terrestres avec leurs sens. Elles ne veulent pas laisser la Terre et restent donc pendant longtemps dans la proximité de la Terre, souvent dans la région où elles ont passé leur vie. Elles ne perçoivent par conséquent pas vite le changement du règne terrestre dans celui spirituel, parce que leur lieu de séjour leur apparaît encore terrestre et ainsi des âmes ne se rendent souvent pas compte qu’elles n'ont plus leur vie corporelle. Mais elles sont surprises de ne plus pouvoir établir la liaison avec les hommes sur la Terre, de ne plus pouvoir se faire entendre et de rester inaperçues des hommes. Cette circonstance les porte lentement à la connaissance de leur situation, à la connaissance qu'elles ne se trouvent plus sur la Terre, mais en dehors de celle-ci, dans le Règne spirituel. Tant que l'âme a encore des sentiments terrestres, elle ne réussit pas à s'éloigner de cette ambiance ; elle est encore liée à la Terre et cela est pour elle un état atroce, parce que tout ce quelle désire ou croit posséder lui est impossible à atteindre. Et maintenant elle doit dépasser lentement le désir pour les biens terrestres, et seulement lorsqu’elle a réussi à s'éloigner toujours davantage de la Terre, les sphères prennent une autre forme, l'œil ne voit pas des Créations terrestres, mais spirituelles, selon l'état de maturité de l'âme, l'œil spirituel de l'âme est en mesure de contempler des choses spirituelles que l'être imparfait n’est pas en mesure de contempler, bien qu’elles soient présentes. Mais si une âme plus mûre laisse la Terre, alors elle est en mesure de distinguer son ambiance dans le Règne spirituel, parce que l'œil spirituel a cette faculté suite à la maturité de son âme. Une telle âme reconnaîtra même les âmes qui viennent à sa rencontre dans l'au-delà, tandis qu'au contraire les âmes immatures n’ont pas cette capacité, c'est-à-dire qu’elles reconnaissent seulement les âmes qui marchent aussi dans l'obscurité, qui se trouvent dans le même état immature. Les êtres pleins de Lumière sont pour eux invisibles, même s’ils s’approchent d’eux dans leur plénitude de la Lumière, ils ne les reconnaissent pas. L’œil spirituel s'ouvre seulement dans un certain état de maturité, mais alors ces âmes sont aussi entourées de Lumière, tandis que l'obscurité spirituelle entoure les âmes qui sont en mesure de ne rien voir, parce qu'à elles la vue spirituelle est encore fermée. Au lieu de choses terrestres elles ont devant leurs yeux selon leur désir ; mais ces choses sont seulement des images de dupe qui en réalité n'existent pas, mais apparaissent à l'âme selon son désir, pour disparaître comme un spectre dès que l'âme veut les saisir et les employer, parce qu’au travers de leur caractère éphémère l'âme doit reconnaître qu'elle doit tendre vers quelque chose de plus élevé que des biens terrestres temporaires. Tant que l'âme désire de telles choses, les êtres de Lumière ne s'approchent pas, parce que les âmes tournées vers les choses matérielles n'écoutent pas les paroles des êtres de Lumière, bien que ceux-ci viennent dans une enveloppe et veulent leur apporter l'Évangile. Aux âmes qui sont dans cette situation il peut être apporté de l’aide seulement par la prière d'une personne, car alors seulement elles se détournent de la matière et cherchent la substitution dans le Règne spirituel. Alors des êtres de bonne volonté pour aider viennent à leur rencontre pour les instruire et leur indiquer la voie vers le Haut. Et plus elles sont disposées à accepter les enseignements des êtres de Lumière, et plus leur œil spirituel s’ouvre, et maintenant elles ont échappé à l'obscurité, elles entreront dans les sphères où elles peuvent offrir la Lumière à leur tour. Elles ont parcouru une voie qui peut être brève mais aussi durer très longtemps, selon l'obstination avec laquelle l'âme tend vers des biens matériels qui la tiennent enchaînée très longtemps à la Terre jusqu'à ce qu’elle les dépasse, pour pouvoir ensuite être introduite par des êtres de Lumière dans la pure Vérité, pour pouvoir agir dans l'au-delà pour le Royaume de Dieu, dans lequel l'âme maintenant répand le savoir à des âmes qui en ont besoin parce qu’elles marchent encore dans l'obscurité de l'esprit.

Amen

Sfere diferite în domeniul spiritual

Imediat după moartea trupului, sufletul părăsește trupul și plutește în împărăția spirituală, care, în funcție de starea sa de maturitate, poate fi aproape sau departe de Pământ. Acest lucru nu trebuie înțeles din punct de vedere spațial, ci distanța rezultă din diferența sferelor, care aparțin toate împărăției spirituale, deoarece ele se află la distanță și în afara lumii pământești-materiale, iar sufletul, care este încă imatur, trebuie să parcurgă un drum foarte lung în timp înainte de a ajunge la sferele de lumină. Un suflet matur, pe de altă parte, este transferat în aceste sfere într-o clipă după moartea sa fizică, deoarece nu are nevoie nici de timp, nici de spațiu pentru a depăși distanța de la Pământ în sferele de lumină. Doar forța pe care i-a dat-o starea de maturitate a sufletului îi este suficientă pentru aceasta. Sufletele imperfecte, pe de altă parte, nu sunt capabile să se despartă atât de repede de Pământ, pentru că odată sunt neputincioase să se înalțe în sus, iar apoi sunt, de asemenea legate cu simțurile lor de lucrurile pământești. Ele nu vor să părăsească Pământul și astfel rămân mult timp aproape de Pământ, mai ales în mediul pe care l-au numit al lor în timpul vieții. În consecință, ele nu simt imediat trecerea de la împărăția pământească la cea spirituală. Pentru că locuința lor li se pare încă pământească și adesea sufletele nu sunt conștiente că nu mai au viața lor fizică. Dar le înstrăinează faptul că nu mai pot stabili contacte cu oamenii de pe Pământ, că nu se pot face auzite și că sunt lăsate neobservate de oameni. Această împrejurare le determină încet-încet să își dea seama de situația lor, să conștientizeze că nu mai locuiesc pe Pământ, ci dincolo de el, în împărăția spirituală. Cu toate acestea, atâta timp cât sufletul are încă o mentalitate pământeană, el este incapabil să se îndepărteze de acest mediu; el este încă legat de Pământ și această stare este chinuitoare pentru el, deoarece tot ceea ce dorește sau crede că posedă îi este inaccesibil. Și acum ar trebui să învingă încet-încet dorința pentru bunurile pământești; abia atunci când a reușit să facă acest lucru se îndepărtează din ce în ce mai mult de Pământ, sferele capătă o altă formă, ochiul nu mai vede creații pământești, ci doar spirituale, în funcție de starea de maturitate a sufletului, adică ochiul spiritual al sufletului este capabil să vadă lucruri spirituale pe care ființa imperfectă nu le poate vedea, deși sunt prezente. Cu toate acestea, dacă un suflet mai matur pleacă de pe Pământ, atunci el va putea distinge imediat împrejurimile sale din împărăția spirituală, deoarece ochiul spiritual are această capacitate ca urmare a maturității sufletului său. Un astfel de suflet va recunoaște și sufletele pe care le întâlnește în lumea de dincolo, în timp ce, dimpotrivă, sufletele imature nu sunt în măsură să facă acest lucru, adică recunosc doar sufletele celor care, la fel, trăiesc în întuneric, care se află, prin urmare, în aceeași stare imperfectă. Cu toate acestea, ființele pline de lumină sunt invizibile pentru ele și chiar dacă se apropie de ele în voalarea luminii lor, ele nu le recunosc....

Ochiul spiritual nu se deschide decât într-o anumită stare de maturitate, dar atunci sufletele sunt și ele înconjurate de lumină, în timp ce întunericul spiritual înconjoară sufletele care nu pot vedea nimic, deoarece vederea spirituală le este încă închisă. Lucrurile pământești, pe de altă parte, sunt vizibile în fața ochilor lor în funcție de dorința lor; acestea sunt însă doar iluzii care nu există în realitate, ci îi apar prin dorința sufletului pentru ca, totuși, să dispară ca o umbră de îndată ce sufletul vrea să le apuce și să le folosească, căci sufletul ar trebui să recunoască din tranzitivitatea lor că trebuie să tindă spre ceva mai înalt decât bunurile pământești care se estompează. Astfel, atâta timp cât sufletul încă mai dorește așa ceva, nici ființele de lumină nu se vor apropia de el, căci sufletele cu mentalitate materială nu vor asculta cuvintele ființelor de lumină dacă acestea vin în acoperământul lor și vor să le aducă Evanghelia. Ele pot fi ajutate în această situație doar prin rugăciunea unei persoane, abia atunci se vor îndepărta de materie, iar apoi vor căuta un subtitut în împărăția spirituală. Vin în întâmpinarea lor ființe dispuse să ajute, care le instruiesc și le arată calea de ascensiune. Și cu cât acceptă cu mai multă bunăvoință instrucțiunile ființelor de lumină, cu atât mai repede li se deschide ochiul spiritual, iar ele sunt acum răpite din întuneric.... au intrat în sfere în care li se permite să primească lumină și să dea lumină. Ele au parcurs calea, care poate dura puțin, dar și foarte mult timp, în funcție de persistența sufletului în lupta pentru bunurile materiale care îl țin legat de Pământ până la depășirea lor, pentru a putea fi acum introdus în adevărul pur de către ființele de lumină, pentru a putea acum să lucreze în lumea de dincolo pentru Împărăția lui Dumnezeu, prin sufletul care distribuie acum cunoștințele sufletelor nevoiașe care încă mai pășesc în întunericul spiritului....

Amin