• Retour

Les souffrances et les épreuves comme moyens pour le perfectionnement

Les épreuves et les souffrances qui sont chargées sur l'homme, sont rarement reconnues comme moyens pour arriver au plus haut perfectionnement. Dieu connaît le degré de maturité de chaque homme, Il connaît leur cœur et le moindre mouvement qui est à Son profit ou contre Lui ne lui échappe vraiment pas. Ainsi il sait aussi quel degré de développement l’homme peut encore atteindre sur la Terre et maintenant Il pourvoit l'homme en conséquence avec de la souffrance ou des coups du destin, si au travers de ceux-ci il existe encore une possibilité d'augmenter la maturité de l'âme. L'âme avant son incorporation comme homme, connaissait très bien le chemin de sa vie terrestre, elle a accepté cette dernière incorporation de son plein assentiment dans l'espoir d'en sortir victorieuse. Elle voyait aussi bien les joies que les souffrances sur les chemins de sa vie et cela ne l’a pas effrayé, parce que d'autre part elle connaissait aussi l'Aide de Dieu et Sa Grâce et voyait la possibilité de se hisser totalement hors de la matière et de se défaire de son enveloppe. C’est vraiment pour cela que quelques âmes prennent sur elles un sort terrestre particulièrement difficile, parce qu'elles ont vu aussi l'effet d'une vie terrestre vécue à juste titre et elles connaissaient le dernier but et celui-ci leur semblait accessible. Mais dans la vie terrestre elles en perdent la réminiscence et donc elles n'exploitent pas les occasions et sont en danger de ne pas atteindre leur but sur la Terre. Donc Dieu leur vient en Aide en leur créant sur la Terre encore des possibilités dans lesquelles elles peuvent mûrir. Alors l'homme devra dépasser des obstacles encore plus grands, il lui sera assigné la souffrance et l’affliction sur la Terre, et pour les dépasser il devra demander la Force à Dieu. Une vie sans lutte l'arrêterait toujours sur la même marche de développement et sa vie aurait été vécue en vain. Il ne s'agit pas du fait qu’il doit expier ses péchés sur la Terre, comme cela est incorrectement enseigné, mais il s'agit seulement du fait qu’il sorte de l'abîme dans lequel il se trouve encore, pour arriver en haut, qu'il se transforme dans un être de Lumière, qu’il travaille sur lui-même pour déposer tout ce qui l'entrave encore dans l'acceptation d'une insoupçonnée plénitude de Lumière. Il doit d’une certaine manière purifier une enveloppe qui n’est pas encore transparente à la Lumière, à travers la souffrance et l’affliction, il doit éloigner de l'âme chaque impureté, pour que maintenant la Lumière puisse briller au travers d'elle, parce que cette purification doit se dérouler au travers de sa volonté, elle ne peut pas être exécutée par Dieu sans la volonté de l'homme. La souffrance et l’amour sont les uniques moyens pour enlever toutes les impuretés et les scories et une grande mesure de souffrance est en même temps l'expression d’un grand Amour divin qui veut aider l'homme à devenir tel que Dieu puisse le rendre infiniment heureux dans l'Éternité. Donc les hommes éprouvés lourdement sur la Terre sont particulièrement saisis de Son Amour, bien que cela leur semble incompréhensible. La vie terrestre est brève comparée à l'Éternité et l'âme regardera un jour avec gratitudes et louanges le bref temps terrestre qui lui aura procuré une plus haute maturité à travers la souffrance, et sans cette dernière elle ne l'aurait jamais atteint. Sur la Terre l'homme a à sa disposition d’incommensurables Grâces de sorte qu’il puisse supporter la souffrance la plus grave s'il demande la Force à Dieu dans une intime prière, parce qu'Il lui en a donné l’assurance. Il ne laisse personne aller tout seul sans Force si celui-ci lui présente sa misère avec une foi confiante qu'Il peut l'aider, alors Il l'aidera, parce que la misère qu’Il envoie n'est jamais plus grande que celle que la personne peut porter, et Sa Puissance est vraiment suffisante pour apporter de l'Aide à toute misère. Donc tenez-vous toujours devant les yeux Son Amour, Sa Sagesse et Son Omnipotence, lorsqu’une profonde misère vous presse, et vous serez réconfortés et vous attendrez patiemment Son Aide.

Amen

Suferințele și încercările înseamnă desăvârșire....

Încercările și suferințele impuse omului sunt rareori recunoscute ca mijloace pentru cea mai înaltă perfecțiune. Dumnezeu cunoaște gradul de maturitate al fiecărei persoane în parte, îi cunoaște inima și, cu adevărat, nu ratează nici cel mai mic impuls care vorbește pentru sau împotriva Lui. Și astfel, El știe și ce grad de dezvoltare mai poate atinge pe Pământ și, în consecință, El consideră acum omul cu suferințe sau lovituri ale sorții, dacă mai există încă o posibilitate de a crește gradul de maturitate al sufletului. Înainte de întruparea sa ca om, sufletul știa foarte bine despre cursul vieții sale pământești, a intrat în această ultimă întrupare cu deplin consimțământ în speranța că va ieși victorios. El și-a văzut atât bucuriile, cât și suferințele de pe drumul vieții și totuși nu s-a lăsat descurajat de ele, pentru că, pe de altă parte, știa și despre ajutorul lui Dumnezeu și despre harul Său și a văzut posibilitatea de a crește complet din materie și de a scăpa de învelișul său. Și acesta este motivul pentru care multe suflete își asumă o soartă pământească deosebit de dificilă, deoarece el a văzut și efectul unei vieți pământești corect trăite și știe despre scopul final și crede că acest scop poate fi atins. Dar în viața pământească își pierde conștiința din urmă și, prin urmare, nu folosește oportunitățile și riscă să nu-și atingă scopul pe Pământ. Și, prin urmare, Dumnezeu îi vine în ajutor creându-i încă oportunități pe Pământ unde se poate maturiza. Și atunci omul trebuie să învingă o rezistență sporită, suferința și necazurile îi sunt date pe Pământ, pentru a căror depășire trebuie să apeleze la Dumnezeu pentru putere. O viață fără luptă l-ar lăsa la același nivel de dezvoltare și viața lui ar fi trăită în zadar. Nu este vorba de faptul că el trebuie să-și ispășească păcatele pe Pământ, așa cum se învață în mod greșit, ci este vorba doar de faptul că el trebuie să se ridice din adâncul în care se află încă, să se transforme într-o ființă de lumină, să lucreze asupra lui însuși pentru a se lepăda de tot ceea ce îl împiedică încă să primească plinătatea nesperată de lumină. El trebuie, ca să spunem așa, să purifice un înveliș încă impermeabil la lumină prin suferință și necazuri, trebuie să înlăture din el orice impuritate pentru ca lumina să poată străluci acum prin el, căci această purificare trebuie să aibă loc prin propria voință, ea nu poate fi realizată de Dumnezeu fără voința ființei umane. Suferința și iubirea sunt singurele mijloace de a fi curățat de toate impuritățile, iar o mare măsură de suferință este în același timp expresia unei mari iubiri divine care vrea să ajute ființa umană să devină astfel încât Dumnezeu să o poată face infinit de fericită în veșnicie. Și de aceea, oamenii grav suferinzi de pe Pământ sunt deosebit de cuprinși de iubirea Sa, chiar dacă acest lucru li se pare de neînțeles. Viața pe Pământ este scurtă în comparație cu veșnicia, iar într-o zi sufletul va privi înapoi la scurta perioadă petrecută pe Pământ plin de recunoștință și laudă, care i-a adus prin suferință și o maturitate mai înaltă, la care nu ar fi ajuns niciodată fără suferință. Mulțumiri nemăsurate sunt puse la dispoziția omului pe Pământ, astfel încât acesta poate îndura și cele mai grele suferințe, dacă își trage puterea de la Dumnezeu în rugăciune sinceră, căci El l-a asigurat de acest lucru. El nu va lăsa să plece nefortificat pe nimeni care Îi prezintă greutățile sale cu convingerea încrezătoare că El poate și îl va ajuta. Căci suferința nu este niciodată mai mare decât Cel ce o impune, a cărui putere este cu adevărat suficientă pentru a aduce ajutor omului în orice adversitate. De aceea, țineți mereu minte dragostea, înțelepciunea și atotputernicia Sa atunci când sunteți profund chinuiți și veți fi mângâiați și veți aștepta cu răbdare ajutorul Său.

Amin