• Retour

La Grâce du temps final – La mort avant l'événement – l'au-delà

Dieu sera compatissant envers ceux qui reconnaissent encore à temps leurs torts et qui prennent de la distance avec eux ; mais il infligera sans Miséricorde sa dure punition à ceux dont la dureté ne cède pas, qui n'ont pas de miséricorde pour leur prochain et donc le juge au moyen de leur absence d'amour. Et le temps à venir donnera témoignage de l'atrocité des hommes, les moyens les plus inimaginables qui doivent tous servir à la destruction seront conçus ; et les hommes ne craindront pas d’exécuter leurs plans avec l'emploi de ces moyens et l'oppression des hommes augmentera. Et les instigateurs devront répondre pour tout ainsi que tous ceux qui sont d'accord et qui les soutiennent dans leurs plans. Parce que Dieu est juste et Il juge selon les pensées, les paroles et les actes. À Lui rien n’est caché, Il voit dans le cœur de l'homme et chaque mouvement du cœur détermine la mesure de Grâce qui est à sa disposition, qui lui sera concédée lorsque la fin sera venue. Parce que la fin viendra irrévocablement. Le comportement des hommes l'accélère et il sera mis un terme à une période qui ne pourrait apporter aucune amélioration à la race humaine, même si Dieu voulait faire régner Sa Patience encore longtemps et si aux hommes il était offert encore souvent l'occasion de changer. Mais ils ne l'utilisent pas et ainsi la vie terrestre sera terminée par Dieu.

Cette période de développement a été pour l'humanité particulièrement riche en Grâce et elle aurait pu être absolument suffisante pour le Salut. Encore jusqu'à la fin Dieu assistera les hommes avec d’extraordinaires Dons de Grâce, mais presque toujours ils seront laissés inaperçus, car par ailleurs plus rien de ce qui a à faire avec Dieu ou avec le bien de l’âme n’est considéré. C’est pour cela qu’un séjour prolongé sur cette Terre est inadéquate, car il pourrait apporter seulement du succès au corps, mais pas à l'âme qui est impérissable. Et ainsi il serait enlevé à l'âme toute possibilité ultérieure de vie, mais il lui est encore assuré un développement ultérieur dans l'au-delà, si là elle ne s'oppose pas à la Parole de Dieu, et en supposant qu'elle perde la vie corporelle avant le dernier Jugement, c'est-à-dire avant la fin de cette Terre et qu’elle soit accueillie dans le Royaume de l'au-delà. La mort prématurée est encore une Grâce particulière pour l'homme, s'il ne s'est pas décidé sur la Terre. Car alors il trouve dans l'au-delà encore d’abondantes occasions d‘être aidé et de servir avec amour et avec cela il peut continuer le même développement interrompu, il peut même le commencer si sa résistance n'est pas trop forte, mais s’il n’écoute pas les âmes qui veulent l'aider, alors il peut continuer son développement rétrograde et revenir à la matière la plus solide et alors lui-même devra de nouveau re-parcourir la longue voie terrestre, jusqu'à ce qu’il puisse de nouveau s'incorporer comme homme. Dieu a donc encore beaucoup de Grâces disponibles avant qu'Il détruise la Terre, mais Il ne force pas la libre volonté des hommes, et suivant comment ils s'ouvrent à Ses Grâces ils en tireront profit pour leurs âmes. Ils peuvent rester vides et sans force soit sur la Terre comme aussi dans l'au-delà, s'ils laissent inaperçues toutes les Grâces et s’ils se ferment, ou bien aussi ils peuvent se développer avec une incroyable vitesse vers le Haut, dès qu'ils laissent agir sur eux dans la libre volonté chaque Don de Grâce car ils reçoivent au travers de cette mesure beaucoup de Force. Parce que Dieu est excessivement compatissant et miséricordieux, mais aussi juste et Il offre aux hommes selon leur volonté.

Amen

Harurile timpului de la urmă.... Moartea înainte de... Lumea de dincolo....

Dumnezeu va fi milostiv cu cei care își recunosc încă în prezent greșelile și se abțin de la ele, dar fără milă pedeapsa cea mai aspră va fi aplicată celor a căror asprime nu se potolește, care nu au milă nici față de semenii lor și care astfel se judecă pe ei înșiși prin lipsa lor de iubire. Iar vremurile care vor veni vor da mărturie despre depravarea oamenilor, vor fi puse la cale cele mai de neconceput mijloace, care sunt toate menite să servească distrugerii, iar oamenii nu se vor sfii să își ducă la îndeplinire planurile prin folosirea acestor mijloace, iar asuprirea oamenilor va crește. Iar instigatorii trebuie să răspundă pentru tot, precum și toți cei care sunt de acord cu ei și îi susțin în planurile lor. Căci Dumnezeu este drept și El judecă după gânduri, cuvinte și fapte.... Nimic nu este ascuns de El; El vede în inima omului, iar fiecare frământare a inimii determină măsura de har care îi este disponibilă, care îi este acordată atunci când se apropie sfârșitul. Căci sfârșitul vine irevocabil.... Comportamentul oamenilor îl grăbește și, prin urmare, se încheie o perioadă care nu ar avea ca rezultat o rasă umană mai bună, chiar dacă Dumnezeu ar vrea să-și exercite încă mult timp răbdarea și oamenilor li s-ar da încă adesea posibilitatea de a se schimba. Dar acestea nu le mai sunt de nici un folosesc, și astfel viața pământească este încheiată de Dumnezeu....

Această perioadă de dezvoltare a fost deosebit de bogată în har pentru omenire și ar fi putut fi, de asemenea, complet suficientă pentru răscumpărarea ei. Dumnezeu îi asistă pe oameni cu daruri extraordinare de har până la sfârșit, însă acestea sunt de cele mai multe ori trecute neobservate, așa cum nu se mai ține cont de absolut nimic care să aibă legătură cu Dumnezeu sau cu propria mântuire a sufletului lor. Și de aceea, o ședere mai lungă pe acest Pământ este nepotrivită, adică aduce numai succese trupului, dar nu și sufletului, care este nepieritor. Și de aceea sufletul este lipsit de orice posibilitate pământească ulterioară, dar are totuși asigurată o dezvoltare ulterioară în lumea de dincolo, dacă nu este la fel de ostil față de Cuvântul lui Dumnezeu în lumea de dincolo. Cu condiția să își piardă totuși viața trupească înainte de judecata finală, înainte de sfârșitul acestui Pământ, și să fie acceptat în împărăția de dincolo. Moartea este, de asemenea, un har special pentru om, dacă acesta nu a luat o decizie pe Pământ. Atunci, el va găsi încă numeroase ocazii în lumea de dincolo de a fi de ajutor și de a sluji cu iubire și, astfel, poate continua dezvoltarea întreruptă, ba chiar o poate începe, dacă rezistența sa nu este prea mare, dacă nu ascultă sufletele care vor să-l ajute. Pentru că atunci el poate, de asemenea, să își continue încă retrogradarea și să se întoarcă din nou în materia solidă, și atunci mai trebuie să parcurgă încă lungul drum terestru până când se poate întrupa din nou ca ființă umană. Astfel, Dumnezeu îi rezervă încă multe binecuvântări înainte de a lăsa vechiul Pământ să treacă, însă nu forțează liberul arbitru al oamenilor și, pe măsură ce aceștia se deschid harului Său, beneficiază și ei înșiși de beneficiile sufletelor lor.... Ei pot rămâne goi și neputincioși atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, dacă ignoră toate binecuvântările și se închid în fața lor, sau se pot totuși dezvolta incredibil de repede de îndată ce permit ca fiecare dar al harului să își facă efectul asupra lor prin voința lor și primesc astfel o mare putere. Căci Dumnezeu este extrem de milostiv și îndurător, dar și drept, și El îi consideră pe oameni după voința lor....

Amin