• Retour

Les morts se reposent-ils?

La croyance que les âmes se reposent après la mort est justifiée seulement par le fait que les âmes immatures s'arrêtent dans un état totalement inactif, parce qu'à elles il manque la Force. Mais cela n'est pas un état de repos bénéfique, mais un état de tourment de l'être enchaîné et impuissant et par conséquent ce n’est pas un état désirable. Les âmes dans l'au-delà peuvent être actives seulement lorsqu’elles ont atteint une certaine maturité où la Force leur arrive continuellement pour pouvoir être actives. Et ensuite elles emploient cette Force sans restriction. Mais vu que leur activité n'est pas liée à la matière terrestre, celle-ci doit être différente d'une activité sur la Terre; elle ne peut pas être comparée avec celle-là, parce que dans le Royaume spirituel il existe des conditions entièrement différentes qui déterminent ou permettent une activité. Il y a un flux continu d’enseignements et une transmission permanente de savoir spirituel, c’est un processus purement spirituel qui prépare les âmes au bonheur et à la béatitude et diminue le tourment des âmes qui les reçoivent et fait d'elles des réceptrices de Force. C’est un service dans l'amour, et il peut seulement être comparé avec l'activité terrestre du fait que ces âmes croient vivre encore dans un état d'obscurité sur la Terre, et elles se créent cette ambiance dans leur imagination au moyen de leurs avidités et en fonction de cette imagination elles doivent aussi s’activer dans des actions d'amour.

Mais plus la Lumière se fait en elles, plus elles s'éloignent de la Terre dans leurs pensées et maintenant leur activité n'est plus liée à la matière terrestre, même dans leur imagination. L’activité de ces âmes dans l'au-delà, dans le Royaume spirituel, consiste maintenant à transmettre le savoir reçu d’une manière purement spirituelle. Chaque âme désireuse de donner reçoit la Force, et la transmet à son protégé sur la Terre ou bien dans l'au-delà, auxquels elle se dédie maintenant avec des soins affectueux. Maintenant elle doit chercher à guider ces protégés mentalement dans la Vérité, elle doit influencer leurs pensées et donc créer en eux la clarté, sans forcer la volonté de ces âmes et cela demande une patience et un amour indicibles, parce que ce sont deux êtres totalement isolés qui se font face, qui peuvent agir et penser totalement librement et donc la juste pensée ne doit pas être transmise d’une manière coercitive, afin que le spirituel non encore développé ne soit pas entravé dans son développement pour atteindre un haut degré de maturité. Le savoir spirituel doit être offert aux âmes encore dépourvues de connaissance, de sorte qu’il soit accueilli sans résistance et réveille le désir de donner encore plus. C'est-à-dire que l'être recevant doit se décider d’une manière totalement libre pour cela, seulement alors le savoir transmis agit comme une Force et le rend heureux. Ainsi l'activité de transmission est un travail qui peut être exécuté seulement avec amour, parce que souvent il est extrêmement fatigant.

Mais l'état d'une âme condamnée à l'inactivité est tellement pitoyable que les êtres de Lumière cherchent sans interruption à l’aider, ils sont prêts à accomplir le travail le plus fatigant pour libérer ces âmes de leur état. Mais d'autre part ce travail augmente leur béatitude lorsque leur action d'amour réussit, parce que cette action se répercute de façon inimaginable, du fait que chaque être recevant retransmet son savoir avec une poussée maintenant réveillée, pour aider des âmes dans l'obscurité et donc il est actif d’une manière salvatrice.

Amen

Se odihnesc morții?....

Credința că sufletele se odihnesc după moarte este justificată doar în măsura în care sufletele imature rămân într-o stare complet inactivă, deoarece le lipsește puterea. Dar aceasta nu este o stare de odihnă binefăcătoare, ci o stare de chin, de legare și de neputință și, în consecință, nu este o stare de dorit. Sufletele din lumea de dincolo pot fi active doar într-o anumită stare de maturitate, în care primesc în mod constant putere pentru a putea fi active. Dar atunci ele folosesc această putere fără restricții. Dar, din moment ce activitatea lor nu este legată de materia pământească, ea trebuie să fie diferită și de activitatea de pe Pământ; de asemenea, nu poate fi comparată cu aceasta din urmă, deoarece în împărăția spirituală există cu totul alte condiții prealabile care condiționează sau permit o activitate. Este o învățătură și o împărtășire constantă a cunoștințelor spirituale, este un proces pur spiritual care dăruiește sufletelor dătătoare fericire și reduce agonia sufletelor primitoare și le transformă în primitoare de putere..... Este cu siguranță o slujire în dragoste, însă nu poate fi comparată cu activitatea pământească decât atâta timp cât sufletele încă mai cred că trăiesc pe Pământ într-o stare de întuneric, unde își creează propriul mediu în imaginația lor prin propriile dorințe și, de asemenea, trebuie să fie active în activități de iubire în conformitate cu această imaginație. Dar cu cât devine mai strălucitoare în el, cu atât se distanțează mai mult de Pământ în gândurile sale, iar acum activitatea sa nu mai este legată de materia pământească, nici măcar în imaginația sa. Iar activitatea acestor suflete în lumea de dincolo, în împărăția spirituală, constă acum în transmiterea pur spirituală a cunoștințelor primite. Fiecare suflet binevoitor și primitor de putere are protejați care îi sunt încredințați pe Pământ sau în lumea de dincolo, cărora se dedică neobosit și cu grijă iubitoare. El trebuie să încerce să-i ghideze mental pe acești protejați spre adevăr, trebuie să le influențeze gândirea și să creeze astfel claritate în ei, fără a forța voința acestor suflete, iar acest lucru necesită o răbdare și o iubire de nedescris. Căci sunt două ființe complet izolate una în fața celeilalte, care pot acționa și gândi în mod complet liber și, prin urmare, gândirea corectă nu poate fi transferată cu forța, dacă nu se dorește ca spiritualul încă nedezvoltat să fie împiedicat să atingă la fel de bine un grad înalt de maturitate. Cunoașterea spirituală trebuie să fie oferită sufletelor încă ignorante astfel încât să fie acceptată fără rezistență și să trezească dorința de a spori darul. Astfel, ființa primitoare trebuie să se decidă în mod complet liber în favoarea ei, numai atunci cunoașterea transmisă va avea un efect ca forță și îi face fericiți. Iar această activitate de transmitere este o muncă ce nu poate fi desfășurată decât cu dragoste, deoarece este de obicei extrem de laborioasă. Cu toate acestea, starea unui suflet condamnat la inactivitate este atât de jalnică, încât ființele de lumină încearcă în mod constant să le ajute, încât sunt dispuse să facă cea mai grea muncă pentru a elibera aceste suflete din starea lor. Dar, pe de altă parte, le sporește fericirea dacă activitatea lor de iubire reușește, căci această activitate desenează cercuri de neconceput, deoarece fiecare ființă care primește transmite din nou cunoștințele sale în îndemnul, acum trezit, de a ajuta la fel sufletele din întuneric și de a fi astfel activă într-un mod răscumpărător....

Amin