• Volver

Reconocer y confesasr la culpa

También es de una importancia decisiva para vosotros hombres que reconozcáis y confeséis vuestra culpa, para poder estar libre de ella mediante Jesucristo, el Salvador divino, quien por eso ha muerto por vosotros en la Cruz. Pues a la declaración de que habéis sido culpables, tiene que preceder la voluntad de querer ser redimidos de ella, porque entonces ambicionáis conscientemente el regreso a la Casa paterna. Una vez tenéis que reconocer el agravio de que pecastéis contra Dios Mismo, y entonces anhelar después seriamente de liberaros de aquella gran culpa, la cual sirvió de base a vuestro ser como hombre en la tierra. Y si lleváis conscientes esa culpa bajo la Cruz, entonces os será perdonada y también toda culpa que habéis cometido en la tierra, cuando todavía estabáis sin saber lo que significa el divino Salvador para los hombres. Pero no basta, ni tiene valor la mera confesión con la boca, no basta en absoluto, sólo una forma aparente y ceremoniosa de fe en El, tenéis que estar muy conscientes de eso que ha hecho el Hombre Jesús por vosotros, de que El ha sufrido y muerto por la culpa de vuestros pecados, ofreciendo a Dios el Sacrificio de Expiación, sin el cual jamás podríais entrar en el Reino de la Luz. Eso así, es primeramente una fe viva, y sólo Esta será avalorada por Dios, por vuestro Padre desde la Eternidad.

Y el tiempo es muy urgente, corre prisa, pues el fin es inminente, es sólo un tiempo mínimo, el que por Dios Mismo hace que se llame la atención a la Obra de Redención.

Los hombres no saben todos, que ellos mismos tienen que hacer uso de su voluntad, ellos creen que sólo la confesión con la boca es necesario, para recibir la remisión de su culpa, mas que esa no puede ser avalorada por Dios, no lo saben. Sino que el hombre tiene que entregarse al divino Salvador en plena voluntad libre y consciente. Entonces es cuando puede repercutir en él, el efecto de la Obra de Redención. Sin embargo, mientras los hombres sólo reciban con los oídos un saber, pero el corazón permanezca desinteresado, no pueden contar con la redención de su culpa o pecado original. Por eso será siempre bendecido el trabajo de aquellos que tratan de influenciar en sus semejantes, los que exhortan a los hombres sobre todo al amor, para que puedan así comprender la gran Obra de Redención, porque el amor les da una luz, la que siempre iluminará más claramente, porque han encontrado la redención de sus culpas. Pero todos tienen que estar en claro que sin Jesucristo no hay ningún camino hacia Dios, pues Cristo y Dios es Uno. Y precisamente en eso yace el gran Misterio, en que reconozcáis a Dios de nuevo en Jesucristo, a quien una vez negastéis Su reconocimiento y caistéis en la mayor profundidad. Ese fue vuestro gran pecado, el cual os hizo culpable y Jesucristo expió por vosotros.

Amén

Recunoașterea și mărturisirea vinovăției....

Și acest lucru este de o importanță decisivă pentru voi, oamenii, să vă recunoașteți și să vă mărturisiți vina pentru a putea fi eliberați de ea prin Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin, care de aceea a murit pentru voi pe cruce...., căci recunoașterea faptului că ați devenit vinovați trebuie să preceadă voința de a vă lăsa răscumpărați de ea, pentru că atunci vă veți strădui în mod conștient să vă întoarceți în casa Tatălui vostru. În primul rând, trebuie să recunoașteți nedreptatea că ați păcătuit cândva împotriva lui Dumnezeu Însuși și apoi să doriți sincer să vă eliberați și de această mare vină care stă la baza existenței voastre ca ființe umane pe Pământ. Iar dacă veți purta conștienți această vină la cruce, atunci ea va fi de asemenea iertată, precum și toate vinovățiile pe care le-ați început pe Pământ, când încă nu cunoșteați ce înseamnă Răscumpărătorul divin pentru omenire. Totuși, nu este suficientă simpla mărturisire cu gura, nu este suficientă doar o credință formală în El, trebuie să fiți pe deplin conștienți de ceea ce a făcut pentru voi omul Iisus, că a suferit și a murit pentru voi, pentru vina voastră de păcat, pentru a oferi lui Dumnezeu jertfa de ispășire fără de care nu ați fi putut intra niciodată în împărăția luminii. Numai aceasta este o credință vie, și numai aceasta este apreciată de Dumnezeu, Tatăl vostru din veșnicie.... Căci numai așa vă veți recunoaște și voi vina trecută, iar acum vă mărturisiți și voi vinovați și cereți iertare.... Numai aceasta este sarcina pe care ar trebui să o îndepliniți pe Pământ, dar pe care o veți îndeplini abia atunci când iubirea va fi pus stăpânire pe voi, căci o persoană complet lipsită de iubire nu se preocupă de astfel de gânduri. El nu poate crede și, prin urmare, viața lui va fi și ea o viață zadarnică, nu îndeplinește scopul real de a se schimba din nou în ceea ce a fost la început, căci păcatul său primordial îl împovărează atunci când trece în împărăția de dincolo și nu se poate elibera de el până când nu-l găsește pe Iisus Hristos, Care, cu siguranță, îl întâlnește și pe el de cealaltă parte, dar îi lasă voința liberă în ceea ce privește acceptarea Lui sau nu.... Din acest motiv vi se dă în mod constant lumină despre aceasta, însă doar rareori se găsesc inimi și urechi deschise care să fie recunoscătoare pentru această lumină, însă majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de nicio vină, nu cercetează motivul existenței lor și trăiesc fără grijă, dorind doar ceea ce le creează confort pentru trupul lor pământesc. Ei nu au gânduri mai profunde și nici nu trăiesc în dragoste din proprie inițiativă, altfel cu siguranță ar ajunge și ei încet-încet la cunoașterea corectă.... Iar timpul se grăbește.... Este din ce în ce mai scurt, căci sfârșitul este aproape.... Doar o parte infinitezimală mai poate fi conștientizată de semnificația actului mântuirii de către Dumnezeu Însuși, căci tocmai actul mântuirii este contestat în aproape toată lumea, și chiar și acolo unde este subliniat, de cele mai multe ori a supraviețuit doar credința formală care, totuși, lasă mult de dorit din punct de vedere al trăiniciei, că într-adevăr se vorbește despre răscumpărarea prin El, dar se face puțin uz de recunoașterea conștientă și de mărturisirea vinovăției, care, totuși, nu are ca rezultat decât răscumpărarea. Toți oamenii nu știu că trebuie să-și folosească singuri voința, ei cred că doar mărturisirea cu gura este necesară pentru a primi iertarea vinovăției lor, dar că aceasta nu poate fi evaluată de Dumnezeu.... ci că ființa umană trebuie să se predea în mod deplin conștient, în liberul arbitru, Răscumpărătorului divin.... Numai atunci lucrarea de răscumpărare poate avea efect în el. Dar atâta timp cât oamenii primesc cunoașterea doar cu urechile, dar inima lor rămâne neimplicată, ei nu se pot aștepta la răscumpărarea din păcatul lor primordial. De aceea, activitatea celor care încearcă să aibă un efect viu asupra semenilor lor, care înainte de toate îi îndeamnă pe oameni să iubească pentru a putea înțelege marea lucrare de răscumpărare, va fi întotdeauna binecuvântată. Și vor fi răscumpărați de vinovăția lor toți cei care acum vor putea și ei să creadă într-un mod viu, cărora iubirea le dă o lumină care acum va străluci tot mai tare pentru că au găsit răscumpărarea de marea lor vină. Dar toți oamenii ar trebui să fie conștienți de faptul că fără Iisus Hristos nu există nici o cale spre Dumnezeu, deoarece numai Unul singur a putut răscumpăra această mare vină, dar Care acum vrea în mod conștient să fie chemat la iertare pentru a putea distribui fericire nelimitată, deoarece Dumnezeu și Iisus Hristos sunt unul și același lucru.... Și tocmai aici se află marele secret prin care Îl recunoașteți din nou pe Dumnezeu în Iisus Hristos, pe Care ați refuzat cândva să-L recunoașteți și astfel ați căzut în abis.... Acesta a fost marele vostru păcat care v-a făcut vinovați și pe care Iisus Hristos l-a ispășit pentru voi....

Amin