• Volver

La gracia de la vida terrenal como ser humano...

Toda alma humana es un espíritu original caído que está a punto de perfeccionarse, es decir, cuyo camino es corta hasta la unión Conmigo, con tal de que en la última etapa de desarrollo, como ser humano, vuelva su libre albedrío hacia Mí, para que Me vuelva a confesar a Quien una vez no quiso reconocer. Y toda alma humana tiene tras de sí un camino interminablemente largo de desarrollo, porque esto fue necesario para emerger de las profundidades sin fondo, para subir a las alturas donde originalmente permanecía... En esta etapa como ser humano, el alma vuelve a ser receptiva a una luz, es decir, puede recuperar un grado de cognición que perdió durante la apostasía de Mí... como el alma ha recuperado la conciencia del “yo”, puede pensar y querer de nuevo como al principio, pero solo en un grado débil, que ella misma puede aumentar durante la vida terrenal...

El grado de cognición también es decisivo para el alma cuando ha terminado su existencia como ser humano y ahora entra en el reino espiritual, porque este grado de cognición significa luz, sin la cual el alma nunca puede ser feliz. El ser humano mismo puede adquirir un alto grado de luz durante su existencia terrenal, él puede estar lejos en la cognición, si aprovecha su vida terrenal de tal manera para formar su ser al amor, que era su estado original, que absolutamente tiene que ser recuperado de nuevo, para luego poder permanecer en feliz conexión Conmigo en el reino espiritual.

Esta transformación al amor es la obra que el ser humano tiene que realizar por sí mismo, pero que también puede hacerlo, porque para eso se le concede ayuda de cualquier manera. Pero el ser humano todavía está en el amor equivocado al comienzo de su encarnación como resultado del pecado original en el reino espiritual y también de la caída renovada del primer hombre... El amor propio le domina y este debe cambiarse en el amor al prójimo desinteresado. Para eso está el hombre en la tierra, o también: El espíritu original caído debe realizar este cambio al amor en su libre albedrío por sí mismo, para que logre su divinización y ahora en el unión Conmigo pueda crear y obrar en libertad, luz y fuerza...

Y esta transformación hacia el amor consiste el propósito de la vida terrenal y ningún ser puede prescindir, pues es al mismo tiempo la prueba la prueba de voluntad superada del ser... Es la prueba de la divinidad del ser que surgió de Mí y creado en perfección, pero que ahora tiene que luchar por esta perfección en el libre albedrío para poder existir junto a Mí como un ser divino, para poder permanecer Conmigo como “Mi hijo”, de Quien una vez surgió como una “criatura”...

La divinización de los seres creados por Mí ese fue y es Mi objetivo, que alcanzare con seguridad, pero cuya duración determina el propio ser. Y cuando ha alcanzado la etapa de ser humano, entonces está justo antes de su meta, y el ser humano ahora debe hacer todo lo posible para aprovechar el último corto periodo de tiempo para su perfeccionamiento final. Debe adquirir conocimiento sobre el propósito de su vida terrenal, sobre todas la conexiones y de Mi voluntad, porque el cumplimiento de Mi voluntad es obrar en el amor, y el obrar en el amor también le trae luz... un conocimiento que corresponde a la verdad, un conocimiento que le da plena cognición, y que le impulsa a perseguir sólo la meta... perfeccionarse en la tierra y formar su ser al amor y a través de esto establecer la unión Conmigo, la cual entones es inseparable y el logro de la meta ahora está asegurado.

El hombre también debería evaluar su Conciencia del “yo”, es decir, pensar sobre sí mismo y entonces Yo siempre estaré a su lado, dirigiré sus pensamientos correctamente y Yo Mismo le asistiré en todos los sentidos para que pueda alcanzar su meta. Pero un día su remordimiento será amargo cuando dejó pasar su tiempo en la tierra desaprovechado y sabrá acerca del interminable curso de desarrollo anterior... pero como ser humano no se le debe dar la memoria anterior, porque entonces una forma de vida en el libre albedrío sería imposible porque entonces viviría con miedo y bajo una cierta compulsión y su voluntad y sus acciones no podrían ser valoradas como una decisión del libre albedrío... Nunca debéis olvidar que la vida en la tierra como ser humano es una gracia que vosotros sólo necesitáis usar correctamente para llegar a ser felices...

amén

Harul vieții pământești ca ființă umană....

Fiecare suflet uman este un spirit primordial căzut, care este aproape de perfecțiunea sa, adică al cărui drum nu mai este decât unul scurt până la unificarea cu Mine, cu condiția să se afle în ultimul stadiu de dezvoltare.... ca ființă umană.... să își îndrepte voința sa liberă spre Mine, ca astfel să Mă mărturisească din nou pe Mine, pe Care a refuzat cândva să Mă recunoască. Și fiecare suflet uman are în spate un drum de dezvoltare infinit de lung, pentru că acest lucru a fost necesar pentru a ieși din abisul fără fund, pentru a se înălța la înălțimea unde locuia inițial.... În acest stadiu de ființă umană, sufletul este, de asemenea, din nou receptiv pentru o lumină, adică poate dobândi din nou un grad de cunoaștere pe care îl pierduse atunci când s-a îndepărtat de Mine.... Pentru că sufletul este conștient de sine, el poate gândi și vrea din nou ca la început, doar într-un grad slab, dar îl poate spori în timpul vieții sale pământești.... Gradul de cunoaștere este de asemenea decisiv pentru suflet atunci când acesta a părăsit existența sa ca ființă umană și intră acum în împărăția spirituală, căci acest grad de cunoaștere înseamnă lumină, fără de care sufletul nu poate fi niciodată fericit. Ființa umană însăși poate dobândi un grad ridicat de lumină în timpul existenței sale pământești, poate fi mult avansată în cunoaștere dacă își folosește existența pământească pentru a-și modela natura în iubire, care a fost starea sa inițială și care trebuie neapărat să fie atinsă din nou pentru a putea locui în împărăția spirituală în uniune fericită cu Mine. Această transformare în iubire este o muncă pe care ființa umană trebuie să o realizeze singură, dar pe care o poate face și pentru că i se acordă ajutor în toate privințele. Dar la începutul întrupării sale, natura ființei umane este încă în iubire perversă, ca urmare a căderii sale în păcat în împărăția spirituală și, de asemenea, a căderii în păcat reînnoite a primilor oameni.... Iubirea de sine îl domină, iar aceasta trebuie schimbată în iubire dezinteresată față de aproapele. În acest scop, ființa umană se află pe Pământ sau, de asemenea: Spiritul primordial căzut trebuie să realizeze el însuși această transformare în iubire în liberul arbitru, astfel încât să realizeze divinizarea sa și să poată acum să creeze și să lucreze în unire cu Mine în libertate, lumină și putere.... Iar această transformare în iubire este scopul vieții pământești și nici o ființă nu poate fi scutită de ea, căci ea este în același timp trecerea testului de voință ca ființă.... Este dovada divinității ființei, care a apărut din Mine și a fost creată perfectă, dar care acum trebuie să lupte pentru această perfecțiune în voința liberă însăși, pentru a putea exista alături de Mine ca ființă divină, pentru a putea locui cu Mine ca "copilul Meu", de la Care a provenit cândva ca "creatură".... Divinizarea ființelor create de Mine a fost și este scopul Meu, pe care îl voi atinge cu siguranță, dar a cărui durată este determinată de ființa însăși. Iar odată ce a ajuns la stadiul de ființă umană, este aproape de țelul său, iar ființa umană ar trebui acum să depună toate eforturile pentru a folosi bine ultima perioadă scurtă de timp pentru perfecționarea sa finală. Ea ar trebui să dobândească cunoașterea scopului vieții sale pământești, a tuturor corelațiilor și a voinței Mele, deoarece împlinirea voinței Mele înseamnă a lucra în iubire, iar lucrul în iubire îi aduce și lumină.... cunoașterea care corespunde adevărului, cunoaștere care îi oferă o cunoaștere deplină și care îl împinge să urmărească doar scopul de a se desăvârși pe Pământ, să își modeleze natura în iubire și astfel să stabilească mereu legătura cu Mine, care este apoi indisolubilă și atingerea scopului este acum și ea asigurată. Omul ar trebui să își evalueze și conștiința de sine, adică să se gândească la el însuși, și atunci Eu îi voi fi mereu alături, îi voi ghida corect gândurile și Eu Însumi îl voi sprijini în toate felurile, astfel încât să își atingă scopul. Cu toate acestea, într-o zi remușcările sale vor fi amare dacă va lăsa timpul pe Pământ să treacă nefolosit și va ști despre cursul nesfârșit al dezvoltării înainte.... Cu toate acestea, ca ființă umană, nu trebuie să i se dea această amintire, deoarece atunci o viață de liber arbitru ar fi imposibilă, pentru că atunci ar trăi în frică și deci sub o anumită constrângere, iar voința și acțiunile sale nu ar putea fi judecate ca o decizie liberă a voinței.... Nu trebuie să uitați niciodată că viața pământească ca ființă umană este un har pe care trebuie doar să-l folosiți corect pentru a deveni binecuvântați....

Amin