• Volver

Entrega de la voluntad a Dios

Entregaros vosotros mismos en sacrificio al Señor, daros a Él sin voluntad en Sus Manos, quered que Su Voluntad sea también la vuestra, que no sintáis ninguna clase de oposición más en vosotros, que os encomendéis a Él por completo. Esta plena entrega de la voluntad en la Voluntad de Dios os garantiza el buen pensar, querer y hacer. Pero la resistencia más insignificante en vosotros, os desvía también, si bien imperceptiblemente, de aquello que es la Voluntad de Dios, porque esta resistencia crea precisamente la base, donde puede obrar el adversario de Dios.

Es pues un acto del mayor vencimiento si el hombre renuncia a su propia voluntad y se subordina del todo a la Voluntad divina, pero dicho acto es siempre más fácil realizable, cuanto más activo es el amor en el hombre, pues el ser activo en el amor es ya un estrecharse contra el Amor eterno, un unirse a Él y por eso una renuncia de la propia voluntad al mismo tiempo. Por eso un hombre que vive en el amor, ya no es más insubordinado a Dios, Dios lo atrae, pues él no conoce ningún rechazo, ninguna desobediencia hacia Dios, siempre está sólo esforzado en estar dispuesto a Dios. Él ya no tiene más ninguna voluntad propia, porque está penetrado por el Amor de Dios, cuya Voluntad obra ahora en él, porque ha tenido lugar la unión espiritual por medio del amor.

Así que el amor es el sentimiento más seguro de que el hombre vive en la Voluntad de Dios, y por eso tenéis que cuidar siempre de practicar sólo el amor; igual lo que hagáis, siempre que os determine a ello el amor; que vuestro corazón sea suave, dulce y dispuestos a ayudar a todo hombre con corazón humilde. Ved en cada hombre a vuestro prójimo, a vuestro hermano, porque todos vosotros sois hijos de un Padre; no dejéis que ninguna clase de cólera suba en vosotros, ninguna amargura, sino sabed que todo os llega a vosotros como es provechoso a la transformación de vuestra perfección.

Lo que en vuestro derredor es malo, debe convertirse en bueno a través de vosotros, vuestro amor que sea el arma que empleéis contra vuestros enemigos, nunca paguéis lo malo con lo malo, sino haced el bien a aquellos que no os tiene simpatía. Entonces vuestra unión con el Amor eterno será más fuerte cada vez, entonces vivís en la Voluntad de Dios, entonces Su Voluntad es también la vuestra, entonces vosotros mismos os habéis entregado como víctima a Dios renunciando voluntariamente en vuestra oposición y reconocéis a Él como a vuestro Señor, como a vuestro Dios y Padre eterno, a quien os dáis ahora por completo.

Amén

Predarea voinței lui Dumnezeu....

Oferiți-vă ca o jertfă Domnului, predați-vă fără voință în mâinile Lui.... doriți ca voința Lui să fie și a voastră, să nu mai simțiți nici o împotrivire în voi înșivă, să îi fiți complet devotați.... Această predare completă a voinței la voința lui Dumnezeu vă garantează gândirea corectă, dorința corectă și fapta corectă.... Dar, de îndată ce în voi există cea mai mică împotrivire, vă abateți și voi, chiar dacă imperceptibil, de la ceea ce este voia lui Dumnezeu, pentru că tocmai această împotrivire creează baza în care adversarul lui Dumnezeu poate lucra. Este acum un act de cea mai mare depășire dacă ființa umană trebuie să renunțe la propria voință și să se subordoneze complet voinței divine.... dar acest lucru va fi întotdeauna cu atât mai ușor de realizat cu cât iubirea devine mai activă în ființa umană, căci a fi activi în iubire înseamnă deja a vă cuibări la iubirea eternă, a deveni una cu ea și astfel a renunța în același timp la propria voință. Prin urmare, o persoană care trăiește în iubire nu se mai opune lui Dumnezeu, ci este atrasă de Dumnezeu, se dăruiește cu umilință Celui care l-a creat, nu cunoaște nici o împotrivire, nici o neascultare față de Dumnezeu, ci doar se străduiește mereu să fie în voia Lui. Atunci el nu va mai avea voință proprie, deoarece este pătruns de iubirea lui Dumnezeu, a cărui voință este acum activă în el, deoarece unificarea spirituală a avut loc prin iubire. Prin urmare, iubirea este cel mai sigur sentiment că ființa umană trăiește în voia lui Dumnezeu.... și de aceea nu trebuie decât să fiți mereu atenți să practicați iubirea.... orice ați face, iubirea ar trebui să vă determine mereu să faceți acest lucru, inima voastră ar trebui să fie blândă și tolerantă, blândă și umilă, gata să ajute orice persoană.... Ar trebui să vedeți în fiecare persoană pe aproapele vostru, pe fratele vostru, pentru că sunteți cu toții copiii unui singur Tată; nu ar trebui să lăsați să se ridice în voi mânia, nici amărăciunea, ci să știți că totul se apropie de voi în așa fel încât să fie favorabil transformării voastre, perfecțiunii voastre. Ceea ce este rău în anturajul vostru va deveni bun prin voi, iubirea voastră va fi arma pe care o veți folosi împotriva dușmanilor voștri. Nu răsplătiți niciodată răul cu rău, ci faceți-le bine celor care nu vă vor binele. Atunci legătura voastră cu iubirea veșnică va deveni tot mai puternică, atunci veți trăi în voia lui Dumnezeu, atunci voia Lui va deveni și a voastră, atunci vă veți fi oferit ca jertfă lui Dumnezeu, renunțând de bunăvoie la împotrivirea voastră și recunoscându-L ca Domn al vostru, ca Dumnezeu și Tată al vostru din veșnicie, căruia vă dăruiți acum în întregime....

Amin