• Back

Stage of self-awareness....

You humans are conscious of your Self.... And this is the indication that you are intelligent beings, i.e., that you are able to think and are therefore beings who came forth from God, created in His image and therefore also aware of yourselves. But from this time until your present life on earth you spent an infinitely long time deprived of your self-awareness, a time, when you indeed also animated the works of creations as something spiritually tangible but this spiritual substance was not conscious of itself because it only ever passed through these works of creation as a small component of a once self-aware being. Only after all the small parts had come together again the being embodied itself as a human being and then also entered the stage of self-awareness once again, in which it now has to accomplish a task.

Hence, as a human being it carries a certain amount of responsibility for its development because it is intellectually capable of recognising the pros and cons of everyday life, thus it is able to assess the effects of its conduct on the human being's real Self.... the soul. As long as the being was not aware of itself during the preliminary stages it did not have to shoulder responsibility either, and it was subject to the law of compulsion.... it implemented what God's will had assigned it to do. It behaved according to instinct, i.e. it was guided by spiritual intelligences which influenced the spiritual substance within the works of creation such that it performed the activity it was destined to do.

This, however, is different in the stage of a human being when it has self-determination, when it thinks and acts, when, as a self-aware being, it has complete freedom of thought, will and action.... And now it should consciously think, want and behave in accordance with God's will, it is no longer determined by God's will but its own will should decide and always in view of self-awareness, for the human being perceives himself as the determining factor, he is aware of himself.... He is no longer subject to unknown influence but chooses the direction of his will according to his own liking, and he also knows that he will have to be answerable to how he directs it.

This differentiates the human being from the animal, which is already far advanced in its development but which, until its final incarnation as a human being, will always remain a being that is subject to the law of compulsion and incapable of self-determination, irrespective of how intelligent it appears to be. It has not yet regained its self-awareness and therefore not reached the final stage of embodiment either. But it will reach the final stage, for every soul will sooner or later accept its path of earthly life when it embodies itself as a human being and is conscious of its ego.

But the fact that the human being is a self-aware being should also make him conclude that his Creator and Designer, his God of eternity, cannot be an intangible spirit but that He, as the supremely perfect Being, is equally intelligent and has free will otherwise living creations which demonstrate such evidence of divinity could not have emerged from Him. For from the human being.... the created.... it is also possible to infer to God, the Creator. The highest Being has to be self-aware too, just like the human being is self-aware, only to the highest perfection, because the human being is still undeniably an imperfect being. But, despite his imperfection, he has self-awareness and only this renders the human being a divine being, which was created in His image and shall become as perfect again as it once was when it had come forth from God.

'Consciousness of Self' is the greatest miracle of the work of creation 'Man'.... People should consider the fact that they would live an empty life without this self-awareness, which gives every person his personal hallmark in the first place: to recognise himself as an intelligent being and to be able to make his own free decisions, because the human being is able to think about himself and integrate into the framework of creation in awareness of his ego.... in awareness of determining for himself what his 'ego' wants.... Self-awareness is an obvious mark of Divinity, for it is a sign of belonging to a kindred Being Which brought him into being.... even if the being as a person is a mere distortion of what God once created.... but he received his self-awareness and therefore is also able to shape himself again into the original being he was in the beginning. In the stage as a human being.... in the stage of self-awareness.... the being is able to achieve whatever it wants, even if God now and then restricts its opportunity of implementation, but it is capable of planning and thinking, always being its own starting point, always experiencing itself in the centre of all happening because it knows it exists and will not lose this consciousness again either. For this reason, however, it will also be held to account one day in regards to how it dealt in earthly life with the great blessing of knowing that it is a self-aware being which was designed by a Creator in order to be able to recognise itself and to voluntarily establish the right kind of relationship with its Creator....

The faculty of thought belongs to self-awareness and only this can yield the right kind of fruit, but free will always has to be active too, which equally belongs to a divine living creation.... And this free will has to utilise all divine gifts properly, then the being will take the right path during its earthly life as a human being which will, without fail, lead to a retransformation and it will return into its Father's house in all perfection, just as it once had come forth from there....

Amen

Stadiul conștiinței Eu-lui....

Voi, oamenii, sunteți conștienți de eu-l vostru.... Și acesta este semnul că sunteți ființe inteligente, adică capabile să gândiți și, prin urmare, ființe care provin de la Dumnezeu, care au fost create ca imagini ale Lui și care, prin urmare, sunt conștiente de ele însele. Dar între acest timp și momentul în care trăiești acum pe Pământ există o perioadă de timp infinit de lungă în care ai fost lipsit de conștiința de sine, o perioadă în care, cu siguranță, ai însuflețit lucrările creației ca esență, dar această esență nu a fost conștientă de sine, deoarece a trecut prin aceste lucrări de creație doar ca o particulă a unei ființe care a fost odată conștientă de sine. Abia după ce toate particulele s-au adunat din nou, ființa s-a întrupat ca om și apoi a intrat din nou în stadiul conștiinței eu-lui, în care acum are și el o sarcină de îndeplinit. Prin urmare, ca om, ființa poartă acum și o anumită responsabilitate pentru dezvoltarea sa, pentru că este capabilă din punct de vedere intelectual să recunoască avantajele și dezavantajele modului de viață, adică poate judeca modul în care modul său de viață influențează eu-l real al ființei umane.... sufletului..... Atâta timp cât ființa nu era conștientă de sine în etapele preliminare, ea nu avea nici o responsabilitate de purtat și se afla sub legea constrângerii.... a îndeplinit ceea ce îi fusese încredințat prin voia lui Dumnezeu. Ea a acționat din instinct, adică ghidată de inteligențe spirituale care au influențat atât de mult spiritualul în lucrările de creație, încât a desfășurat activitatea care era destinul ei. Acum este diferit în stadiul de ființă umană, unde ea se poate decide pentru sine, unde ea gândește și acționează, unde are libertate deplină de gândire, de dorință și de acțiune ca ființă conștientă de sine. Iar acum ar trebui să gândească, să vrea și să acționeze conștient în conformitate cu voința lui Dumnezeu, nu mai este determinată de voința lui Dumnezeu, ci propria voință ar trebui să o determine și întotdeauna sub impresia conștiinței eu-lui, căci ființa umană se simte pe sine ca fiind determinantă, este conștientă de ea însăși.... Ea nu mai este sub influența altora, ci ea însăși își dirijează voința după bunul plac și știe că trebuie să răspundă pentru modul în care o dirijează. Iar acest lucru deosebește ființa umană de animal, care este și el deja foarte avansat în dezvoltarea sa, dar care, până la ultima întrupare, ca ființă umană, rămâne întotdeauna o creatură care se află sub legea constrângerii și nu se poate decide liber, oricât de inteligentă ar părea. Ea nu și-a recăpătat încă conștiința eu-lui și, prin urmare, nu a atins încă ultimul stadiu de întrupare. Dar va ajunge și la ultima etapă, pentru că toate ființele spirituale își asumă odată cursul vieții pământești, unde se întrupează ca ființe umane și sunt, de asemenea, conștiente de ego. Dar faptul că ființa umană este o ființă conștientă de sine ar trebui să o conducă la concluzia că Creatorul și Proiectantul său, Dumnezeul său din eternitate, nu poate fi un spirit nesubstanțial, ci că, în calitate de ființă suprem de perfectă, este, de asemenea, capabilă să gândească și are liberul arbitru, altfel nu ar fi putut ieși din El astfel de creaturi care prezintă aceste semne ale divinității. (21.9.1959) Pentru că de la om.... cel creat.... se poate deduce și Dumnezeu, Creatorul. Ființa cea mai înaltă trebuie să fie conștientă de Eu-l ei, așa cum este conștientă de eu-l ei ființa umană, numai că în cea mai înaltă perfecțiune, deoarece ființa umană este în mod incontestabil o ființă încă imperfectă. Dar, în ciuda tuturor imperfecțiunilor, ea are conștiința eu-lui ei și numai aceasta face din ființa umană o ființă divină, care a fost creată ca El și care va deveni din nou aceeași perfecțiune în care a ieșit odată din Dumnezeu. "Conștiința de "eu" este cel mai mare miracol în opera de creație a "omului"..... Oamenii ar trebui să se gândească la faptul că ar trăi o viață moartă dacă nu ar avea această "conștiință a Eu-lui", care este ceea ce dă fiecărui om amprenta sa personală: Să se recunoască pe sine ca ființă capabilă să gândească, iar acum să se poată decide pentru sine în liberul arbitru, pentru că ființa umană poate gândi și despre sine și se poate integra în cadrul creației în conștiința Eu-lui.... în conștiința de a fi capabilă să determine singură ce vrea "eu"-ul său.... Conștiința de Eu este un semn evident al divinității, căci este un semn de apartenență la o ființă asemănătoare, Care l-a chemat la existență.... chiar dacă ființa ca ființă umană este doar o imagine transformată a ceea ce Dumnezeu a creat cândva.... dar a primit conștiința eu-lui și, prin urmare, se poate transforma din nou în ființa originală care a fost la început. Este posibil, în stadiul de ființă umană.... în stadiul de conștiință a eu-lui.... tot ceea ce ea dorește, chiar dacă posibilitatea de a realiza este uneori îngrădită de voința lui Dumnezeu, dar ea este capabilă să planifice și să gândească, pornind mereu de la ea însăși, simțindu-se mereu în centrul a tot ceea ce se întâmplă, pentru că știe că este acolo și nu-și mai pierde această conștiință. Din acest motiv, însă, va fi chemată într-o bună zi să dea socoteală pentru modul în care s-a adaptat în viața pământească la acest mare har, să știe că este o ființă conștientă de sine, care a fost modelată de un Creator pentru a se putea recunoaște pe sine și pentru a putea stabili o relație corectă cu Creatorul său din interiorul său. Capacitatea de a gândi aparține conștiinței eu-lui și poate produce doar roadele potrivite, dar liberul arbitru trebuie să fie mereu activ, ceea ce aparține tot unei creaturi divine.... Iar acest liber arbitru trebuie să folosească corect toate darurile divine, atunci ființa va urma și în timpul vieții sale pământești ca ființă umană calea care duce irevocabil la convertire, și se va întoarce în casa Tatălui în toată perfecțiunea, așa cum a pornit odată de acolo....

Amin