• Back

Each person bears responsibility himself....

Every human being bears the responsibility for his earthly life himself. It cannot be taken from him, even if a loving fellow human being would like to intercede, because he has to make the decision himself, which is the purpose of his earthly life. Only loving intercession can impart strength to him to make the right decision, even though this is still no guarantee because the human being's will is and must remain free. But love can do much and will only remain without effect in the rarest of cases.... and that is when the inner resistance against God is still so strong that His adversary has greater power over the human being. If you humans seriously think about it then your sense of responsibility should make you strive for perfection on this earth, for then your thoughts would be more directed towards the time ahead of you, towards life after death.... For you humans know that you will have to die, and only complete unbelief in life after death will let you pass away indifferently.... But as soon as there is even the slightest belief in life after death you will also have to ask yourselves how it will be and what you have contributed to it in order to make it bearable for you.... On earth you can always stick to others, you can pass on your responsibility to others and then again be the beneficiary of what others have done for you.... But you alone must answer for yourselves, for your soul, and no human being can take the responsibility away from you.... and your soul will be judged according to your deeds.... or else: it will create its own fate which it will have to accept in the kingdom of the beyond and which there, too, can only be changed, thus improved, by its own will. And no matter how indolent the human being was in earthly life, he will now have to work on his transformation himself if he wants to improve his lot, but he can be greatly supported through loving intercession by receiving strength. And therefore it is an unexpected blessing when good thoughts follow a deceased person, when a deceased person has still acquired friends on earth who send loving thoughts after him.... These are not hopelessly lost. And if the soul now also applies this supply of strength correctly, that it now directs its will to what it neglected to do on earth: to help in serving love.... Then it will also slowly ascend.... But no other being can ever do for it what it must do itself: turn its eyes towards Jesus Christ.... For the soul must have found Him, it must consciously call upon Him for help, and this is also the greatest responsibility in earthly life, that the human being must take the path to Jesus Christ if he wants to enter eternal life after his death. This responsibility cannot be taken from him either, even if intercessory help can be provided.... but he has to make the decision himself, if not on earth then in the kingdom of the beyond. And therefore no person on earth should rely on his fellow human beings where his soul's own development is concerned..... Everyone has to work on himself, everyone has to make use of Jesus Christ's help for it, everyone has to accomplish the change of will himself so that he turns away from God's adversary, who has dominated him until now, and fully consciously turns to God in Jesus Christ.... Only then can his soul enter into eternal peace, and only then will the human being have lived responsibly on earth.... and then he will be and remain blissfully happy forever....

Amen

Fiecare persoană poartă ea însăși responsabilitatea....

Fiecare om poartă el însuși responsabilitatea pentru viața sa pământească. Aceasta nu poate fi luată de la el, chiar dacă un tovarăș iubitor de oameni ar dori să o susțină, deoarece el trebuie să ia singur decizia, care este scopul vieții sale pământești. Numai mijlocirea iubitoare îi poate da puterea de a lua decizia corectă, chiar dacă acest lucru nu este încă o garanție, deoarece voința omului este și trebuie să rămână liberă. Dar iubirea este capabilă de multe și nu va rămâne fără efect decât în cele mai rare cazuri.... și anume atunci când rezistența interioară împotriva lui Dumnezeu este încă atât de puternică încât adversarul său are o putere mai mare asupra omului. Dacă voi, oamenii, vă gândiți serios, atunci simțul responsabilității ar trebui să vă facă să vă străduiți să atingeți perfecțiunea pe acest Pământ, pentru că atunci gândurile voastre ar fi mai mult îndreptate spre timpul care vă așteaptă, spre viața de după moarte.... Pentru că voi, oamenii, știți că va trebui să muriți, și numai necredința totală în viața de după moarte vă va lăsa să treceți la cele veșnice cu indiferență.... Dar, de îndată ce va exista cea mai mică credință în viața de după moarte, va trebui să vă întrebați și voi cum va fi și cu ce ați contribuit la ea pentru a o face suportabilă pentru voi.... Pe Pământ puteți oricând să vă lipiți de alții, puteți să le transmiteți altora responsabilitatea voastră și apoi, din nou, să fiți beneficiarul a ceea ce alții au făcut pentru voi.... Dar numai voi trebuie să răspundeți pentru voi înșivă, pentru sufletul vostru, și nicio ființă umană nu vă poate lua responsabilitatea.... iar sufletul vostru va fi judecat în funcție de faptele voastre.... sau altfel: Își va crea propria soartă, pe care va trebui să o accepte în împărăția de dincolo și care, și acolo, nu va putea fi schimbată, deci îmbunătățită, decât prin propria voință. Și oricât de indolent a fost omul în viața pământească, acum va trebui să lucreze el însuși la transformarea sa dacă vrea să-și îmbunătățească soarta, dar poate fi sprijinit foarte mult prin mijlocirea iubitoare, primind putere. Și de aceea este o binecuvântare neașteptată atunci când gândurile bune urmează o persoană decedată, când o persoană decedată a mai dobândit prieteni pe Pământ care trimit gânduri de iubire pentru ea.... Aceștia nu sunt pierduți fără speranță. Și acum sufletul aplică corect și această rezervă de putere, astfel încât acum își îndreaptă voința spre ceea ce a neglijat să facă pe Pământ: Să ajute slujind în iubire.... Atunci și el va urca încet-încet.... Dar nici o altă ființă nu va putea face vreodată pentru el ceea ce trebuie să facă el însuși: Să-și întoarcă privirea spre Iisus Hristos.... Pentru că sufletul trebuie să-L fi găsit, trebuie să-L cheme conștient în ajutor, și aceasta este și cea mai mare responsabilitate în viața pământească, că omul trebuie să ia calea lui Iisus Hristos dacă vrea să intre în viața veșnică după moarte. Nici această responsabilitate nu poate fi luată de la el, chiar dacă i se poate oferi ajutor de mijlocire.... ci trebuie să ia el însuși această decizie, dacă nu pe Pământ, atunci în împărăția de dincolo. Și, prin urmare, nici o persoană de pe Pământ nu ar trebui să se bazeze pe semenii săi în ceea ce privește propria dezvoltare a sufletului său..... Fiecare trebuie să lucreze asupra lui însuși, fiecare trebuie să se folosească pentru aceasta de ajutorul lui Iisus Hristos, fiecare trebuie să realizeze el însuși schimbarea voinței, astfel încât să se îndepărteze de adversarul lui Dumnezeu, care l-a dominat până acum, și să se întoarcă în mod pe deplin conștient la Dumnezeu în Iisus Hristos.... Numai atunci sufletul său poate intra în pacea veșnică, și numai atunci omul va fi trăit responsabil pe Pământ.... și atunci va fi fericit și va rămâne pentru totdeauna....

Amin