• Back

The souls' state of darkness in the beyond and help by beings of light....

And your share will be light or darkness. You will stay in the light if you had allowed the light to enter you, if you had let it flow into your hearts and thereby dispelled the darkness you lived in until you were touched by the light from the heavens. However, if you avoid the light darkness will be your fate.... And spiritual darkness means wandering about lonely, it means being all alone in darkest surroundings without goal and without hope for a change in your situation. Hence a soul staying in darkness in the beyond suffers indescribably, since previously it had physical eyesight enabling it to recognise everything surrounding it, but now it will require spiritual vision in order to behold spiritual things, however, the soul will be spiritually completely blind. And thus it will stay in a dismally barren region, and if it encounters other souls it will be unable to recognise them and thus will have to depend on other soul's help for guidance, for providing it with an occasional glimmer of light to recognise its environment.

The enlightened souls, however, will take care of such poor souls, yet their help is limited according to God's will, for they are not allowed to give light to them against their will. As long as the soul does not miss the light it has to languish in darkness, no matter how long it will last. It has to long for light, its condition has to become intolerable, and it must demand a change of its situation, only then will the bearers of light approach and provide it with a small glimmer of their light.... they will offer a few explanations and, depending on its willingness to listen and to accept them, the light will then take effect on the soul.

Its insufferable situation can awaken or enhance the soul's willingness to help as soon as it encounters other suffering souls. It will clearly recognise the suffering even though it is unable to recognise much, and as soon as the suffering of these souls stimulates its will to help it will become brighter within and the opportunity to help a suffering soul will present itself. Then it will feel an influx of strength, and it will use this strength to render assistance and in turn will be assisted itself by the beings of light, which will never leave such a soul again. It will receive because it gives, because love will have awakened within and every activity of love on earth as well as in the beyond results in receiving strength; strength and love, however, are always together.... its will becomes stronger and its realisation will grow.... The darkness is penetrated, and for the time being it will give way to a twilight which is followed by a golden dawn.... when the sun of the spirit has risen, that is, when the soul receives knowledge on every subject from the beings of light, which delights the soul and will impel it into constant actions of love, that is, into giving of what it owns itself, to souls which still languish in utter darkness.

Every soul is able to escape the darkness; every soul is able to deliver itself, yet the reason for imparting light must always be a loving thought, for without it the beings of light are not allowed to distribute gifts, because free will has to strive for light or eternal night will continue to engulf the soul and the consequence can be a descent into the deepest abyss. Light, however, belongs to beatitude, and once the soul has developed spiritual vision it will recognise its task and behold splendours and never again descend into darkness....

Amen

Starea de întuneric a sufletelor din lumea de dincolo și ajutorul prin intermediul ființelor de lumină....

Și partea voastră va fi lumină sau întuneric.... Veți locui în lumină dacă ați permis accesul luminii la voi, dacă ați lăsat-o să pătrundă în inimile voastre și ați alungat astfel întunericul în care ați locuit până când lumina din ceruri v-a atins. Dar întunericul este soarta voastră dacă fugiți de lumină.... Iar întunericul spiritual înseamnă rătăcire solitară, înseamnă să fiți abandonați în cele mai întunecate împrejurimi, fără țel și fără speranța unei schimbări a situației voastre. Prin urmare, sufletul care locuiește în întuneric dincolo suferă nespus de mult pentru că înainte avea vedere fizică și putea recunoaște tot ce îl înconjura, dar acum este necesar ochiul spiritual pentru a putea vedea lucrurile spirituale, dar sufletul este complet orb în spirit. Astfel, va locui într-o regiune pustie și aridă, iar dacă va întâlni alte suflete, nu va putea să le recunoască și, prin urmare, va depinde de ajutorul altor suflete pentru a-l ghida, pentru a-i trimite din când în când o licărire de lumină, astfel încât să poată recunoaște ceea ce îl înconjoară. Dar sufletele care stau în lumină au grijă de aceste suflete sărace, însă ajutorul lor este limitat conform voinței lui Dumnezeu, căci nu li se permite să le dea lumină împotriva voinței lor. Atâta timp cât sufletul nu duce lipsa luminii, el trebuie să lâncezească în întuneric, indiferent cât timp ar dura acest lucru. El trebuie să tânjească după lumină, starea sa trebuie să devină insuportabilă pentru el și trebuie să tânjească după o schimbare a situației sale, doar atunci purtătorii de lumină se vor apropia de el și îi vor da o mică licărire din lumina lor.... Ele îi dau mici clarificări și, în funcție de disponibilitatea lui de a le asculta și de a le accepta, lumina devine eficientă asupra lui. Caracterul insuportabil al situației lui îi poate trezi sau întări dorința de a ajuta imediat ce întâlnește alte suflete suferinde. Suferința lor va fi evidentă pentru el, deși nu va fi capabil să recunoască prea mult, iar de îndată ce suferința acestor suflete îi va stimula voința de a ajuta, aceasta va deveni mai strălucitoare în el și va găsi ocazia de a ajuta acele suflete. Acum simte un aflux de forță, iar el folosește această forță pentru a ajuta și este acum sprijinit de ființele de lumină, care acum nu părăsesc niciodată un astfel de suflet. El primește pentru că dăruiește, pentru că iubirea s-a trezit în el și orice activitate a iubirii, atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, are ca rezultat primirea de forță, dar forța și lumina sunt întotdeauna împreună.... voința sa se întărește și se maturizează în cunoaștere.... Întunericul a fost străpuns și a făcut loc, deocamdată, crepusculului, care este urmat de o dimineață aurie.... când soarele spiritului a răsărit, adică atunci când i se administrează cunoștințe în toate domeniile din partea ființelor de lumină, ceea ce face sufletul fericit și îl împinge la o activitate constantă de iubire, adică la distribuirea a ceea ce posedă el însuși sufletelor care încă mai lâncezesc în întunericul cel mai adânc. Orice suflet poate scăpa de întuneric, orice suflet se poate răscumpăra, însă un gând de iubire trebuie să dea naștere întotdeauna la împărtășirea de lumină, căci fără aceasta ființele de lumină nu au voie să distribuie daruri, pentru că liberul arbitru trebuie să tindă spre lumină, altfel în jurul sufletului va rămâne noaptea veșnică și se poate ajunge la o scufundare în cel mai adânc întuneric. Lumina, însă, aparține beatitudinii și, dacă unui suflet i se face accesibilă vederea spirituală, el își va recunoaște sarcina, va vedea glorii și nu se va mai scufunda niciodată în întuneric....

Amin