• Back

Cremation.... Accelerated disintegration process....

Everything proceeds towards deliverance because it has to follow the path of higher development. When the spiritual essence separates itself from matter it has overcome the latter; but the spiritual essence has not always matured enough that it no longer needs an earthly (transformation) form and in that case it will re-enter a new form, which also consists of matter. However, when the soul, the spiritual essence within the human being, leaves the body, the earthly transformation has come to an end; that is, the soul escapes its last form on earth and enters, liberated from all matter, a new and entirely different realm than earth. The body, the final earthly form, is now destined for disintegration again; i.e. the spiritual substances which constitute the earthly body, also have to take the path of higher development, since these substances are still at the initial stage of development, and for this purpose they will join divine works of creation again whose purpose is, after all, the higher development of the spirit. This can happen in various ways but it always has to include the possibility for active service. Consequently, the substance has to join a work of creation where it has to perform some kind of task and serve by fulfilling this task, since the substance can only develop through service. If the opportunity to serve is taken away, the path of higher development is interrupted, which is an extremely agonising condition for the spiritual substance. The time of spiritual suffering can seemingly be shortened but the spirit substance will not thank the human being who intervenes in its progress of development and prevents its service. As soon as the natural decomposition of a human body is prevented by accelerating its process of disintegration by cremation or by chemical means, the path of the spirit is far more painful and has to be so, because this process opposes divine order, it opposes the purpose which God has given every work of creation. It is an unauthorised action by people which does not concur with God’s will. The human body should be returned to the earth as is its purpose....

"From dust you have been taken, to dust you shall return".... providing God’s intervention does not determine otherwise by ending a human life in other ways than the human being’s natural physical death. When the soul has freed itself from the body.... i.e. from the spiritual substance which forms the body.... the body’s job to serve the soul is fulfilled. But until it has completely disintegrated it still has other opportunities to be of service, even if the human being finds this difficult to understand, while an accelerated disintegration procedure will not allow the remains to carry out even the slightest act of service. Hence it is completely wrong to assume that the human body will join the soul as a result of this kind of purification process. The external form’s spiritual substance has indeed the same function and eventually unites with countless other substances of soul and likewise walks the path of development on earth as a human soul.... but this cannot happen the way people erroneously believe. All substances are given an appointed time for their development which the human being cannot shorten at his own discretion by means of an external process.... if he does not completely use the only option of spiritual higher development on earth, i.e. that he, by his conduct, his right attitude towards God, his faith and his wholehearted actions of love, acquires a degree of maturity which can also shorten the physical form’s earthly lifespan; however, it must always be left up to God’s will which helpful task He will still assign to it....

Amen

Ardere.... Proces accelerat de dizolvare....

Totul merge spre răscumpărare pentru că trebuie să urmeze cursul unei dezvoltări superioare. Dacă spiritualul se separă acum de materie, atunci el a depășit-o pe aceasta din urmă; dar spiritualul nu este întotdeauna atât de complet de matur încât să nu mai aibă nevoie de o formă pământească (transformare), și atunci se instalează din nou într-o nouă formă, care este tot materie. Dar atunci când sufletul, substanța spirituală din ființa umană, părăsește trupul, transformarea pământească încetează, adică sufletul scapă de ultima formă de pe Pământ pentru a intra într-o nouă împărăție, care este complet diferită de Pământ, neîngrădită de orice materie. Corpul, ultima formă pământească, este acum expus din nou disoluției, adică substanțele spirituale, din care este format și corpul pământesc, trebuie, întrucât sunt ființe aflate încă în stadiul inițial de dezvoltare, să treacă și ele prin procesul de dezvoltare superioară și, în acest scop, să se alăture din nou lucrărilor divine de creație, al căror scop este tocmai dezvoltarea superioară a spiritualului. Or, acest lucru se poate întâmpla în mai multe moduri, însă trebuie să i se dea întotdeauna posibilitatea unei activități de slujire, astfel că aceste substanțe trebuie să se alăture unei astfel de opere de creație în care trebuie să îndeplinească o anumită sarcină pentru a sluji prin îndeplinirea acestei sarcini, căci ființa nu se poate maturiza decât prin slujire. Dacă i se ia posibilitatea de a sluji, atunci cursul dezvoltării superioare este întrerupt, ceea ce înseamnă o stare extrem de chinuitoare pentru ființă. Timpul de suferință al ființei spirituale poate fi aparent scurtat, dar ființa spirituală nu este recunoscătoare ființei umane care intervine în cursul său de dezvoltare și o împiedică să slujească. De îndată ce corpul uman este împiedicat să se descompună în mod natural, încercând să accelereze procesul de dezintegrare prin ardere sau prin mijloace chimice, această substanță spirituală ia o cale mult mai chinuitoare și trebuie să o urmeze și ea, deoarece acest proces încalcă ordinea divină, scopul pe care Dumnezeu l-a dat fiecărei lucrări a creației. Acesta este un mod arbitrar de a acționa din partea ființelor umane, care nu este în conformitate cu voința divină. Corpul uman trebuie predat pământului, așa cum este destinul său.... "Din pământ ai fost luat, în pământ te vei întoarce", dacă Dumnezeu Însuși nu stabilește încheierea unei vieți umane altfel prin intervenția Sa, într-un alt mod decât prin moartea fizică naturală a ființei umane. Dacă sufletul s-a golit de trup, atunci sarcina trupului.... adică a spiritualului din care este format trupul.... a fost îndeplinită în raport cu sufletul. Dar până când corpul nu s-a dizolvat complet, el mai are încă posibilități de a acționa în mod slujitor, chiar dacă acest lucru pare puțin inteligibil pentru ființa umană, în timp ce nici cea mai mică activitate de slujire a rămășiței nu îi revine unui proces accelerat de dizolvare. Presupunerea că trupul ființei umane se alătură sufletului printr-un proces de purificare realizat în acest fel este, prin urmare, extrem de eronată. Substanța spirituală a formei exterioare are cu siguranță același destin, acela de a se uni într-o zi cu nenumărate substanțe sufletești pentru a parcurge din nou ultimul curs de dezvoltare pe Pământ ca suflet uman. Totuși, acest lucru nu se va întâmpla niciodată, așa cum cred în mod eronat oamenii, deoarece pentru dezvoltarea tuturor ființelor este stabilit un anumit timp, pe care ființa umană nu-l poate scurta la discreția sa printr-o procedură exterioară.... dacă nu folosește pe deplin singura posibilitate de dezvoltare spirituală superioară pe Pământ, adică dacă dobândește un grad de maturitate prin modul său de viață, prin atitudinea corectă față de Dumnezeu, prin credință și prin activitate activă de iubire, care poate scurta și ea viața pământească a învelișului fizic, totuși trebuie lăsată întotdeauna în seama voinței lui Dumnezeu, sarcina de slujire pe care i-o atribuie în continuare....

Amin