• Zurück

Jesus stieg zur Tiefe hinab nach Seinem Kreuzestod....

Als Ich über die Erde wandelte, war dies Mein immerwährender Gedanke, die Menschen zu bewahren, daß sie in tiefste Finsternis versanken und sie nicht in die Vorhölle eingehen konnten, (die ihnen auch den Eingang in die Vorhölle verwehrte), weshalb Ich ihnen unausgesetzt die Liebelehre verkündete, damit es ihnen leichtfiel, an Mein Erlösungswerk zu glauben, und damit schon das Rettungswerk an diesen Menschen gelungen war. Doch die Menschen standen alle noch zu sehr in der irdischen Welt, den Glauben an ein Fortleben hatten nur wenige, und diese waren auch empfänglich für Meine Liebelehre, und ihnen fiel das Erkennen Meiner Selbst leicht, weil Ich sie auch belehren konnte und sie alles annahmen als Wahrheit. Darum also konnte ein großer Teil derer, die Mich Selbst erlebten, auch als "erlöst" eingehen in Mein Reich, doch weit mehr verschlossen sich Meiner Lehre, sie blieben lieblos und mußten ihr Los im Jenseits auf sich nehmen.... Nach Meinem Kreuzestod bin Ich nun auch in dieses Reich gestiegen und konnte dort alle jene erlösen, die sich in der Vorhölle befanden.... alle jene Menschen, die ein Gott-gefälliges Leben geführt hatten, denen aber das Lichtreich noch verschlossen war, weil sie noch unter der Last der Ursünde standen und Mein Erlösungswerk also erst vollbracht werden mußte.... Und zu diesen kam Ich nun als "Mensch Jesus", denn auch sie durften nicht zum Glauben gezwungen werden, Ich trat unter sie in Meiner Leidensgestalt, so daß sich auch viele die Frage stellten: Wenn Du der Messias bist, Der uns verheißen war, warum hat Deine Macht das nicht verhindert.... warum mußtest Du diesen entsetzlichen Tod am Kreuz erleiden? Denn sie warteten auf Mich, auf Den, Der ihnen verheißen war als Retter. Und auch diese mußten ganz im freien Willen Mir folgen, und es ist auch nicht schwer gewesen, sie davon zu überzeugen, daß Ich jener verheißene Messias war.... Nun aber folgte auch Mein Abstieg zur Hölle.... in das Gebiet, wo Ich auch die Erlösung von der Urschuld hintragen wollte.... Dort aber gelang es Mir weniger, die Seelen zu überzeugen, eben weil Ich in gleicher Gestalt bei ihnen erschien und als der "Geschlagene" ihnen sichtbar war, Dem sie alle Macht absprachen und Den sie daher auch nicht anerkennen wollten. Wer aber wollte, der durfte sich Mir anschließen, und Ich habe ihn befreit von seinen Fesseln. Und immer wieder steige Ich in die Tiefe hinab, um allen ein kleines Licht anzuzünden, so daß sie momentweise sich Dessen erinnern, Der ihnen einmal erschienen ist, und daß ihr Widerstand immer geringer wird, daß auch die sich erlösen lassen von Seiner Liebe, die einstmals verstockt gewesen sind und nur Worte des Hasses und Spottes übrig hatten für Mich. Doch Meine Liebe trägt ihnen nichts nach, Meine Liebe ist immer wieder besorgt darum, daß alles gerettet werde, daß keiner wieder in die Fesseln dessen gerät, der sie so lange besessen hat, und daß auch für diese Mein Erlösungswerk nicht vergeblich gebracht worden sei. Aber Ich kann es nicht verhindern, wenn ihr Widerstand gegen Mich so groß ist, daß alle Bemühungen Meinerseits fruchtlos sind, denn Ich zwinge niemanden, Mich anzuerkennen, gebe nur jedem die größten Möglichkeiten, herauszufinden zum Licht. Und so auch leistet ihr Menschen Mir eine große Hilfe durch euer Gebet für diese Seelen, denn immer wieder lösen sich einige, die von der Macht des Gebetes berührt werden und nun zum Licht geführt werden können. Und in großer Dankbarkeit werden diese Seelen nun sich gleichfalls anschließen und weitere Seelen aus der Tiefe emporlocken.... da sie einander kennen und auch wissen, welche Bedenken in diesen Seelen noch vorherrschen, und diese Bedenken suchen sie zu zerstreuen. Wenn es möglich ist, daß sie erst einmal Kenntnis nehmen von Meinem größten Erbarmungswerk, dann werden sie auch in sich gehen und Mich zu erreichen suchen.... Und dann ist ihnen die Vergebung ihrer großen Schuld sicher, dann wird sich auch ihnen das Tor zum Lichtreich öffnen, und ein langer Qualzustand wird beendet sein. Doch die nicht bereit sind, werden am Ende wieder der Neubannung verfallen, denn einmal müssen auch sie wieder zum Ichbewußtsein als Mensch gelangen und sich entscheiden.... Und so kann der Gang über die Erde wohl mehr als einmal zurückgelegt werden, und einmal wird sich auch sicher der Wille jener Wesen Mir zuwenden, einmal wird auch für sie die Stunde der Erlösung schlagen....

Amen

Iisus a coborât în adânc după moartea Sa pe cruce....

Când am trăit pe Pământ, gândul Meu veșnic a fost să protejez oamenii să nu se scufunde în întunericul cel mai adânc și să-i împiedic să intre în limbo (ceea ce i-a împiedicat și pe ei să intre în limbo), motiv pentru care le-am proclamat în mod constant învățătura iubirii, astfel încât să le fie ușor să creadă în actul Meu de Mântuire și, astfel, lucrarea de Mântuire a reușit deja la acești oameni. Cu toate acestea, toți oamenii făceau parte încă prea mult din lumea pământească, doar câțiva aveau credință în continuarea vieții, iar aceștia erau receptivi la învățătura Mea de iubire și le-a fost ușor să Mă recunoască pe Mine Însumi, pentru că și Eu eram în măsură să-i instruiesc și ei acceptau totul ca pe un adevăr. De aceea, o mare parte dintre cei care M-au experimentat pe Mine Însumi au putut intra în Împărăția Mea ca "răscumpărați", însă mult mai mulți s-au închis în fața învățăturii Mele, au rămas fără iubire și au trebuit să-și accepte soarta în lumea de dincolo..... După moartea Mea pe cruce, M-am înălțat și Eu acum în această împărăție și acolo am putut răscumpăra pe toți cei care se aflau în limbo..... toți acei oameni care au dus o viață plăcută lui Dumnezeu, dar pentru care împărăția luminii era încă închisă, deoarece se aflau încă sub povara păcatului originar și, prin urmare, lucrarea Mea de răscumpărare trebuia să fie împlinită mai întâi.... Și la aceștia am venit acum ca "omul Iisus", pentru că nici lor nu le-a fost permis să fie forțați să creadă, am pășit printre ei în forma Mea de suferință, astfel încât mulți și-au pus și ei întrebarea: Dacă Tu ești Mesia, Cel care ne-a fost promis, de ce puterea Ta nu a împiedicat acest lucru.... de ce a trebuit să suferi această moarte oribilă pe cruce?. Căci ei Mă așteptau pe Mine, pe Cel care le fusese făgăduit ca Mântuitor. Și ei au trebuit să Mă urmeze de bunăvoie, și nu a fost greu să-i conving că Eu sunt Mesia cel promis..... Dar acum a urmat și coborârea Mea în iad.... în regiunea în care am vrut, de asemenea, să aduc răscumpărarea de la păcatul originar. Dar acolo am reușit mai puțin să conving sufletele, tocmai pentru că le apăream sub aceeași formă și eram vizibil pentru ele ca "cel învins", căruia îi negau orice putere și pe care, prin urmare, nu voiau să-L recunoască. Dar oricine dorea avea voie să Mi se alăture și l-am eliberat din cătușe. Și de fiecare dată cobor în abis pentru a aprinde o mică lumină pentru toți, astfel încât ei să-și amintească pentru o clipă de Cel care le-a apărut cândva și rezistența lor să devină tot mai mică, astfel încât chiar și cei care erau cândva încăpățânați și aveau doar cuvinte de ură și batjocură pentru Mine să se lase răscumpărați de iubirea Lui. Cu toate acestea, iubirea Mea nu le poartă pică, iubirea Mea este mereu preocupată ca totul să fie salvat, ca nimeni să nu mai cadă din nou în lanțurile celui care i-a stăpânit atât de mult timp și ca actul Meu de Mântuire să nu se fi împlinit în zadar nici pentru ei. Dar nu pot împiedica acest lucru dacă rezistența lor împotriva Mea este atât de mare încât toate eforturile din partea Mea sunt zadarnice, pentru că Eu nu forțez pe nimeni să Mă recunoască, ci doar le ofer tuturor cele mai mari șanse de a găsi calea spre lumină. Și astfel, voi, oamenii, Îmi oferiți un mare ajutor prin rugăciunea voastră pentru aceste suflete, pentru că din când în când se desprind unii care sunt atinși de puterea rugăciunii și care pot fi conduși acum spre lumină. Și în semn de mare recunoștință, aceste suflete se vor alătura acum și vor atrage alte suflete din abis.... deoarece se cunosc între ele și știu și ce îndoieli mai există în aceste suflete și caută să le risipească. Dacă este posibil ca ele să observe mai întâi cea mai mare lucrare a Mea de milă, atunci vor merge și ele în ele însele și vor încerca să ajungă la Mine.... Și atunci iertarea marii lor vinovății este sigură, atunci se va deschide și pentru ele poarta împărăției luminii și se va încheia o lungă stare de chin. Dar cele care nu sunt pregătite vor cădea din nou pradă unei noi izgoniri în cele din urmă, pentru că într-o zi vor trebui și ele să ajungă din nou la conștiința de sine ca ființă umană și să ia o decizie.... Și astfel, calea pe Pământ poate fi parcursă cu siguranță de mai multe ori, iar într-o zi voința acestor ființe se va întoarce cu siguranță spre Mine, într-o zi va sosi și pentru ele ora răscumpărării....

Amin