• Zurück

Unvergänglichkeit....

Das eine dürfet ihr als ganz gewiß annehmen, daß ein Vergehen eurerseits nicht mehr möglich ist, weil Meine Kraft ewig unzerstörbar ist und ihr doch die Ausstrahlung Meiner Selbst seid. Und wenn ihr solches wisset, so solltet ihr auch alles tun, um diesem Unvergänglichen auch ein schönes Los zu bereiten, denn dieses liegt allein in eurer Macht und eurem Willen. Denn ihr seid wesenhafte Geschöpfe, die empfindsam sind und daher sowohl Qualen als auch Seligkeiten empfinden werden, die aber verringert und erhöht werden können und das eure eigene Angelegenheit ist während eures Erdenlebens. Weil ihr keine genaue Kenntnis besitzet um den Zustand nach eurem Leibestode, weil ihr nicht einmal von einem Fortleben der Seele überzeugt seid, unterlasset ihr im Erdenleben das Wichtigste, und ihr gedenket dessen nicht, was weiterlebt.... eurer Seele.... die ihr also in einen seligen Zustand versetzen könnet und sollet, wenn ihr den Zweck eures Erdenlebens erfüllen wollet. Es kann euch die Tatsache eines Weiterlebens nach dem Tode nicht bewiesen werden, um euch nicht zwangsläufig zu eurer Lebensführung zu bewegen, und doch könnet ihr selbst euch bei gutem Willen die innere Überzeugung verschaffen, daß ihr unvergänglich seid, d.h. immer nur dann, wenn ihr an einen Gott und Schöpfer glaubet, Der alles erstehen ließ, was euch ersichtlich ist.... Denn betrachtet ihr jedes einzelne Schöpfungswerk aufgeschlossenen Herzens näher, so könnet ihr an diesen schon kleine Wunderwerke erkennen, die eine überaus weise Schöpfermacht hat erstehen lassen. Und ihr könnet auch zumeist ihre Zweckmäßigkeit erkennen, die wieder Seine Weisheit und Liebe beweiset.... Und ihr müsset also auf eine vollkommene Gottheit schließen, aus Der alle Schöpfungswerke hervorgegangen sind. Die Vollkommenheit aber kennt keine Begrenzung, der Vollkommenheit ist sowohl Zeit als auch Raum keiner Begrenzung unterlegen (unterworfen), und also auch die Produkte des Gestaltungswillens der vollkommensten Schöpfermacht (sind) Meinem (Ihrem) göttlichen Gesetz entsprechend.... Auch sie werden unbegrenzt sein, sie werden kein Ende haben.... was jedoch immer nur die geistigen Schöpfungen betrifft, wozu die Seele des Menschen zu zählen ist.... Auch alle sichtbaren Schöpfungen sind geistige Substanzen, die nur vorübergehend sichtbar bleiben, jedoch auch nach ihrem Auflösen geistig weiterbestehen, nur daß durch Meinen Willen die äußere Form vergeht, eben um das darin sich Bergende freizugeben.... Und so also müsset ihr auch euch selbst, euren körperlichen Leib, betrachten als eine nur vorübergehend bestehende Außenform, die das Geistige, euer eigentliches Ich, birgt.... bis der Tod die Außenhülle auflöset und das Geistige darin freigibt, das aber unvergänglich ist und bleibt. Schon im Erdenleben könnet ihr Menschen ständige Veränderungen an den Schöpfungswerken wahrnehmen und verfolgen, und immer wird aus dem einen das andere erstehen, und alles, was ihr sehet, ist geistig belebt, es birgt ein winziges Partikelchen geistiger Substanz in sich, das sich ständig vergrößert und sich also in immer größeren Schöpfungswerken birgt, bis zuletzt in der menschlichen Seele alle diese Partikelchen sich gesammelt haben, die einstmals als ein "ichbewußtes Wesen" von Mir erschaffen wurden und daher auch ewig unvergänglich sind. Wenn ihr Menschen den überzeugten Glauben an die Unsterblichkeit eurer Seele, an ein Fortleben nach dem Tode gewinnen könnet, dann wandelt ihr auch sicher euren (eure) Lebensweg (-führung), dann werdet ihr der Seele auch ein erträgliches oder gar seliges Los bereiten wollen und nicht verantwortungslos durch euer Leben gehen.... Doch die Menschen sind in der Endzeit völlig gleichgültig, was sie nicht wissen, begehren sie auch nicht zu wissen und lassen sich genügen am irdischen Tand, sie beachten nur weltliche Dinge, und ein geistiges Wissen streben sie nicht an, und dann kann die Seele nur in einem erbarmungswürdigen Zustand nach dem Tode des Leibes sich befinden, und sie muß große Qualen ausstehen im jenseitigen Reich.... Und (diese) Qualen möchte Ich euch Menschen ersparen und will euch darum immer wieder Aufklärung geben über eure Unvergänglichkeit, die alles erklärt, was über euch kommt, weil Ich euch zum Nachdenken darüber veranlassen will, woher ihr kommet und wohin ihr gehet. Und wenn ihr plötzlich die Erde verlassen müsset, wenn eure Seele unerwartet von eurem Körper getrennt wird, dann wird es ihr kaum zum Bewußtsein kommen, daß sie in das jenseitige Reich eingegangen ist, denn sie befindet sich nur in einer anderen Umgebung und weiß es nicht, daß sie nicht mehr lebt.... Und ihr Geisteszustand wird desto verfinsterter sein, je verantwortungsloser sie ihren Lebenswandel führte auf Erden. Aber sie besteht und kann ewig nicht mehr vergehen. Der Gang wird endlos lang sein, den sie dann noch gehen muß, um nur eine kleine Erhellung des Geistes zu erlangen, daß sie einen Schimmer von Erkenntnis gewinnt je nach ihrer Einstellung im jenseitigen Reich zu dem göttlichen Liebegebot, das auch im Jenseits erfüllt werden muß, bevor ihr eine leichte Besserung und eine kleine Erkenntnis geschenkt werden kann. Hat sie aber auf Erden schon den Glauben an ein Fortbestehen der Seele nach dem Tode des Leibes gewonnen, so wird sie doch auch ihr Erdenleben verantwortungsbewußter führen, und der Aufstieg im jenseitigen Reich kann schneller und leichter vonstatten gehen....

Amen

Nemurirea....

Un lucru pe care îl puteți accepta ca fiind foarte sigur este că o trecere în neființă din partea voastră nu mai este posibilă, deoarece puterea Mea este veșnic indestructibilă și totuși voi sunteți emanația Mea. Și dacă știți acest lucru, ar trebui să faceți și voi totul pentru a pregăti o soartă frumoasă pentru această ființă nepieritoare, căci acest lucru ține numai de puterea și de voința voastră. Pentru că voi sunteți creaturi intrinseci, care sunt sensibile și, prin urmare, veți simți atât agonie, cât și beatitudine, dar care poate fi redusă și sporită și care este propria voastră preocupare în timpul vieții voastre pământești. Pentru că nu aveți cunoștințe precise despre starea de după moartea trupească, pentru că nu sunteți convinși nici măcar de supraviețuirea sufletului, omiteți cel mai important lucru din viața pământească și nu vă gândiți la ceea ce trăiește mai departe.... sufletul vostru.... pe care, prin urmare, puteți și trebuie să-l plasați într-o stare de fericire dacă vreți să împliniți scopul vieții voastre pământești. Faptul unei continuări a vieții după moarte nu vă poate fi dovedit pentru a nu vă obliga să trăiți de la felul vostru de viață, și totuși, cu bunăvoință, voi înșivă puteți dobândi convingerea interioară că sunteți nepieritori, adică numai dacă credeți într-un Dumnezeu și Creator care a lăsat să se nască tot ceea ce vă este vizibil.... Căci, dacă priviți mai atent și cu inima deschisă fiecare operă de creație, veți putea deja să recunoașteți mici minuni pe care o putere creatoare extrem de înțeleaptă le-a adus la existență. Și, de asemenea, puteți recunoaște în mare parte scopul lor, ceea ce dovedește din nou înțelepciunea și dragostea Sa.... Și astfel trebuie să concluzionați că există o Divinitate perfectă din care au apărut toate lucrările de creație. Perfecțiunea, însă, nu cunoaște limite, atât timpul cât și spațiul nu sunt supuse niciunei limitări, și astfel produsele voinței creatoare a celei mai perfecte puteri creatoare sunt, de asemenea, în conformitate cu legea Mea divină.... Și ele vor fi nelimitate, ele nu vor avea sfârșit.... care, însă, nu se referă niciodată decât la creațiile spirituale, la care sufletul ființei umane trebuie să se raporteze.... Toate creațiile vizibile sunt, de asemenea, substanțe spirituale care rămân vizibile doar temporar, dar care continuă să existe spiritual și după dizolvarea lor, numai că forma exterioară dispare prin voința Mea tocmai pentru a elibera ceea ce este conținut în ele.... Și astfel, trebuie să vă considerați și voi înșivă, corpul vostru fizic, ca o formă exterioară care există doar temporar și care conține spiritualul, Sinele vostru real.... până când moartea dizolvă învelișul exterior și eliberează substanța spirituală dinăuntru, care, totuși, este și rămâne nepieritoare. Chiar și în viața terestră, voi, oamenii, puteți percepe și urmări schimbările constante ale operelor de creație, iar una va da naștere mereu celeilalte, iar tot ceea ce vedeți este însuflețit spiritual, adăpostește în sine o particulă minusculă de substanță spirituală care se mărește constant și se ascunde astfel în opere de creație din ce în ce mai mari, până când, în cele din urmă, toate aceste particule s-au adunat în sufletul uman, care a fost creat cândva de Mine ca "ființă conștientă de sine" și, prin urmare, este și el veșnic nepieritor. Dacă voi, oamenii, puteți dobândi o credință convinsă în nemurirea sufletului vostru, într-o continuare a vieții după moarte, atunci veți merge și voi în siguranță pe calea (sau căile) vieții, atunci veți dori și voi să pregătiți o soartă suportabilă sau chiar fericită pentru suflet și să nu treceți iresponsabili prin viața voastră.... Dar în ultimele zile oamenii sunt complet indiferenți, nu doresc să cunoască ceea ce nu cunosc și sunt mulțumiți de lucrurile pământești, acordă atenție doar lucrurilor lumești și nu se străduiesc să dobândească cunoștințe spirituale, și atunci sufletul nu poate fi decât într-o stare jalnică după moartea trupului și trebuie să îndure mari chinuri în împărăția celor de dincolo.... Iar Eu aș vrea să vă scutesc pe voi, oamenii, de (aceste) chinuri și, de aceea, vreau să vă dau mereu lămuriri despre nemurirea voastră, ceea ce explică tot ceea ce vine asupra voastră, pentru că vreau să vă fac să vă gândiți de unde veniți și încotro vă îndreptați. Iar dacă va trebui să părăsiți brusc Pământul, dacă sufletul vostru este despărțit pe neașteptate de corpul vostru, atunci cu greu va conștientiza că a intrat în împărăția de dincolo, pentru că se află pur și simplu într-un mediu diferit și nu știe că nu mai trăiește..... Iar starea sa spirituală va fi cu atât mai întunecată cu cât și-a condus în mod iresponsabil modul de viață pe Pământ. Dar el există și nu mai poate pieri în veșnicie. Drumul pe care va trebui să îl parcurgă atunci va fi încă infinit de lung pentru a obține doar o mică iluminare a spiritului, pentru ca el să dobândească o licărire de cunoaștere în funcție de atitudinea pe care o va avea în împărăția de dincolo față de porunca divină a iubirii, care de asemenea trebuie îndeplinită în lumea de dincolo înainte de a i se putea oferi o mică îmbunătățire și o mică cunoaștere. Dar dacă el a dobândit deja pe Pământ credința în continuarea existenței sufletului după moartea trupului, el își va conduce totuși și viața pământească cu mai multă responsabilitate, iar ascensiunea în împărăția de dincolo poate avea loc mai repede și mai ușor....

Amin