• Zurück

Können aufgelöste Partikelchen leiden?....

Jedes Wesen geht seines Ichbewußtseins wieder verlustig, wenn es als Mensch völlig versagt und dem Lose der Neubannung nicht mehr entrinnen kann.... Und es ist dies das Fürchterlichste, was ihm geschehen kann, denn wenngleich es dann, als aufgelöst in unzählige Partikelchen, nicht mehr als ganzes Wesen empfinden kann, wie ihr Menschen es annehmet, so sind es doch unvorstellbare Qualen, weil das Geistige einst in Freiheit erschaffen war und auch seine Freiheit als Mensch schon zum Teil wiedergewonnen hatte.... nun gefesselt ist und diese Fesselung als entsetzliche Qual empfindet. Denn die von Mir einst ausgestrahlte Kraft waren ichbewußte Wesen, sie waren im höchsten Grade lebensfähig, also nicht nur tote Formen.... doch sie wurden dazu, als sie abgefallen waren von Mir.... Als die geistigen Substanzen verhärtet waren, war das eigentliche Leben daraus entflohen, oder auch Meine Kraft durchstrahlte diese Formen nicht mehr, die allem erst das Leben gibt.... Und die aufgelösten Partikelchen sind auch wieder so lange ohne Leben, wie sie nicht von Meiner Liebekraft angestrahlt werden können.... Daß diese toten Partikelchen dennoch empfindsam sein können, ist euch Menschen unbegreiflich.... Doch dann würden sie niemals reagieren, wenn Meine Liebekraft sie einzufangen und zu umschließen sucht, so daß das gefallene Geistige zur Materie umgestaltet werden kann.... Denn auch sein Widerstand ist eine Reaktion, die beweiset, daß das Geistige gewisse Qualen empfindet und sich dagegen zur Wehr setzt.... Und in diesem Qualzustand befindet sich die Gesamtheit der Schöpfung, denn sie unterliegt einem Gesetz, dessen Urheber Ich Selbst bin.... Sie ist unfrei und muß sich Meinem Gesetz von Ewigkeit unterstellen.... was für das einst in Freiheit erschaffene Geistige überaus qualvoll ist.... Würde es diese Qual jedoch nicht empfinden, so wäre ewiglich keine Änderung des toten Zustandes mehr möglich.... Ihr Menschen werdet das niemals verstehen können, doch ihr sollt es glauben, ansonsten ihr nicht ein Zurücksinken in die Tiefe zu fürchten brauchtet und es euch völlig gleichgültig wäre, was mit euch nach dem Tode des Leibes geschieht. Auf Erden habt ihr wieder das Ichbewußtsein, und ihr seid in gewissem Grade frei und dennoch nicht restlos selig, solange ihr noch nicht durch gänzliche Hingabe die Einigung mit Mir gefunden habt.... Doch solange ihr lebt, könnet ihr letztere noch erreichen.... Verlieret ihr aber wieder das Ichbewußtsein, dann ist auch jegliche Freiheit dahin, ihr werdet nach Meinem Willen wieder zur Tätigkeit bestimmt und könnet keinerlei eigenen Willen gebrauchen, ihr seid gebunden in tiefster Finsternis, denn ihr wisset nichts um euer Sein, weil ihr aufgelöst seid und nur immer die Funktionen ausübt, für die euch euer Gott und Schöpfer bestimmt hat.... Und werdet ihr einmal im Zustand der Seelenreife diese lange Zeit im Mußzustand übersehen können, dann werdet ihr auch um die unermeßlichen Qualen wissen, durch die eure Seele in den unzähligen Verformungen hindurchgehen mußte, und ihr werdet es auch verstehen, warum Meine Liebe euch ständig ermahnt und warnet, um euch dieses entsetzliche Los zu ersparen. Denn ihr könnet nicht mehr in ein Nichts vergehen, und weil ihr unvergänglich seid.... nur eben aufgelöst.... so wird das, was bestehenbleibt, auch niemals empfindungslos sein.... Ihr Menschen müsset euch nur immer daran genügen lassen, was Ich euch als Wahrheit zuleite.... Denn Ich will irrige Annahmen richtigstellen, wie also auch jene ist, daß das aufgelöste Geistige kein Empfindungsvermögen hat, also sein Zustand gleich ist mit "Nicht-Sein". Es wäre dann der Entwicklungsgang kein Ausreifen bis zu dem Zustand, wo es wieder als Mensch sein Ichbewußtsein erlangt hat, denn nur durch leiden und dienen erlöst sich alles Wesenhafte, sowohl vor seiner Verkörperung als Mensch als auch während des Menschseins.... Denn es darf nicht vergessen werden, welch ungeheure Schuld das Wesen auf sich geladen hat durch seinen einstigen Abfall und wie es diese Schuld nun wieder vergrößert, wenn es die letzte Gnadenzeit als Mensch ungenützt läßt und wieder zur Tiefe absinkt. Und wenngleich eine restlose Tilgung durch das Wesen selbst nicht möglich ist, so wird es doch sühnen und leiden müssen, solange es nicht von jener Schuld befreit ist durch das Erlösungswerk Jesu Christi.... Dieses Gnaden- und Erbarmungswerk Jesu anzunehmen im Erdenleben ist die Aufgabe des Menschen, und er könnte darum leicht zur Höhe gelangen.... Und wenn er nun versagt und keinerlei Hilfe von oben annimmt, wenn er wieder absinkt zur Tiefe, so ist es auch verständlich, daß sein Leidensweg von neuem beginnt, wenn seine Seele wieder aufgelöst wird und den Weg durch die Schöpfung wieder beginnt.... Und es wird auch das Leid kein Ende nehmen, bis die große Schuld einmal getilgt wird durch Jesus Christus, wenn der Wille des Menschen bereit ist, den Weg zu gehen zum Kreuz und von Ihm Vergebung seiner Schuld erbittet.... Und diese große Gnade steht euch Menschen auf Erden zur Verfügung.... Wenn ihr sie nicht nützet und daran vorübergeht, so wird auch euer Leid kein Ende nehmen, denn ihr befindet euch in weiter Entfernung von Mir, eurem Gott und Schöpfer, und das bedeutet immer Unfreiheit, Licht- und Kraftlosigkeit, und also werdet ihr auch nicht selig sein....

Amen

Pot suferi particulele dizolvate?....

Fiecare ființă își pierde din nou conștiința egoului atunci când eșuează complet ca ființă umană și nu mai poate scăpa de soarta noii izgoniri.... Și acesta este cel mai îngrozitor lucru care i se poate întâmpla, căci, deși atunci, fiind dizolvată în nenumărate particule, nu se mai poate simți ca o ființă întreagă, așa cum presupuneți voi, oamenii, este totuși un chin de neconceput, deoarece ființa spirituală a fost creată cândva în libertate și și-a recăpătat deja parțial libertatea ca ființă umană.... este acum legată și simte această legătură ca pe un chin îngrozitor. Căci forțele emanate de Mine erau ființe conștiente de sine, erau foarte viabile în cel mai înalt grad, deci nu erau doar forme moarte...., dar au devenit astfel când s-au îndepărtat de Mine.... Când substanțele spirituale s-au întărit, viața reală a fugit din ele, sau puterea Mea nu mai strălucea prin aceste forme, care dă viață tuturor lucrurilor..... Și particulele dizolvate sunt din nou lipsite de viață atâta timp cât nu pot fi luminate de puterea Mea de iubire..... Faptul că aceste particule moarte pot fi totuși sensibile este de neînțeles pentru voi, oamenii.... Dar atunci nu vor reacționa niciodată când puterea iubirii Mele va încerca să le captureze și să le închidă, pentru ca spiritualul căzut să se transforme în materie.... Căci chiar și rezistența sa este o reacție care dovedește că substanța spirituală simte anumite agonii și se apără de ele.... Și întreaga creație se află în această stare de chin, pentru că este supusă unei legi al cărei autor sunt Eu Însumi...... Ea nu este liberă și trebuie să se supună legii Mele din veșnicie...., ceea ce este extrem de chinuitor pentru ființa spirituală creată cândva în libertate.... Cu toate acestea, dacă nu ar simți această agonie, nu ar fi posibilă nicio schimbare a stării de moarte pentru eternitate.... Voi, oamenii, nu veți fi niciodată capabili să înțelegeți acest lucru, dar ar trebui să credeți acest lucru, altfel nu ar trebui să vă fie teamă că vă scufundați din nou în abis și ați fi complet indiferenți la ceea ce vi se întâmplă după moartea corpului. Pe Pământ aveți din nou conștiința de sine și sunteți, într-o anumită măsură, liberi, dar nu sunteți complet fericiți, atâta timp cât nu ați găsit încă unitatea cu Mine prin devotament deplin...... Totuși, atâta timp cât ești în viață, încă mai poți realiza acest din urmă lucru.... Dar dacă vă pierdeți din nou conștiința de sine, atunci va dispărea și toată libertatea, veți fi determinați să fiți din nou activi în conformitate cu voința Mea și nu vă veți putea folosi de nicio voință proprie, veți fi legați într-un întuneric profund, pentru că nu veți ști nimic despre ființa voastră, deoarece sunteți dizolvați și nu veți îndeplini decât funcțiile pentru care Dumnezeul și Creatorul vostru v-a destinat.... Și odată ajuns în starea de maturitate sufletească vei putea trece cu vederea acest timp îndelungat în starea de obligație, atunci vei ști și despre imensele chinuri prin care a trebuit să treacă sufletul tău în nenumăratele transformări și vei înțelege și de ce iubirea Mea te îndeamnă și te avertizează constant pentru a te scuti de această soartă cumplită. Căci nu mai poți trece în neant, și pentru că ești veșnic.... doar abia dizolvat.... deci, ceea ce rămâne nu va fi niciodată insensibil...... Voi, oamenii, trebuie să vă mulțumiți doar cu ceea ce vă transmit Eu ca adevăr.... Pentru că vreau să corectez presupunerile eronate, cum ar fi cea conform căreia ființa spirituală dizolvată nu are capacitatea de a simți, astfel încât starea ei este aceeași cu cea de "non-ființă". Atunci, cursul dezvoltării nu ar fi o maturizare până la starea în care și-a atins din nou conștiința de Eu ca ființă umană, pentru că numai prin suferință și slujire toate ființele se răscumpără, atât înainte de întruparea lor ca ființă umană, cât și în timpul existenței lor ca ființă umană.....

Căci nu trebuie uitat ce vină imensă a purtat ființa prin apostazia sa anterioară și cum acum sporește din nou această vină atunci când părăsește ultimul timp de har nefolosit ca ființă umană și se scufundă din nou în abis. Și, deși nu este posibilă o răscumpărare completă de către ființa însăși, ea va trebui totuși să ispășească și să sufere atâta timp cât nu este eliberată de această vină prin actul de mântuire prin Iisus Hristos.....

Acceptarea lucrării de har și de milă a lui Iisus în viața pământească este sarcina ființei umane și, prin urmare, ar putea urca cu ușurință.... Și dacă acum nu reușește și nu primește niciun ajutor de sus.

Dacă se scufundă din nou în abis, este de asemenea de înțeles că drumul său de suferință va începe din nou atunci când sufletul său se va dizolva din nou și își va începe din nou drumul prin creație.... Și nici suferința nu se va sfârși până când marea vină nu va fi răscumpărată o dată prin Iisus Hristos, când voința ființei umane va fi dispusă să ia calea crucii și Îi va cere iertare pentru vina sa.....

Și acest mare har este disponibil pentru voi, oamenii de pe Pământ..... Dacă nu te folosești de el și treci pe lângă el, nici suferința ta nu va avea sfârșit, căci ești departe de Mine, Dumnezeul și Creatorul tău, iar asta înseamnă întotdeauna robie, lipsă de lumină și lipsă de tărie, și astfel nici tu nu vei fi fericit....

Amin