• Zurück

Jesus hat unermeßlich gelitten....

Immer wieder sollet ihr daran denken, was der Mensch Jesus für euch gelitten hat, weil Seine Liebe euch helfen wollte, frei zu werden aus der Fessel des Satans. Alle eure Schuld hat Er auf Sich genommen und als Sühne für diese Schuld übermenschliche Leiden ertragen und zuletzt diese Schuld bezahlt mit dem qualvollsten Tode am Kreuz. Und ob euch auch immer wieder die Größe Seines Opfers und das Maß Seiner Leiden vorgestellt wird, es ist euch gefühlsmäßig nicht möglich, dieses Leid nachzuempfinden, und dennoch sollet ihr oft dessen gedenken, um auch Seine übergroße Liebe zu euch ermessen zu können, die Ihn zu Seinem Erlösungswerk bewog. Seine Seele war rein und makellos, sie kam aus den höchsten Lichtsphären in die finstere, sündige Welt, sie kam zu einer Menschheit, die sündig war durch den einstigen Abfall von Gott und die auch im Erdenleben sündigte, weil sie unter dem Einfluß des Gegners stand, der sie ständig antrieb zur Lieblosigkeit und dem sie deshalb nicht widerstehen konnte, weil sie völlig geschwächt war durch die Last der Ursünde.... Die Menschen befanden sich selbst in dichter Finsternis und konnten daher auch nicht den Feind ihrer Seele durchschauen, und so befanden sie sich in tiefster geistiger Not und hätten aus eigener Kraft auch niemals davon frei werden können. Und Jesus erbarmte diese Menschheit, es waren Seine gefallenen Brüder, die vom Vater ewiglich getrennt geblieben wären und denen Er darum Hilfe bringen wollte, denen Er wieder den Weg aufzeigen wollte, der zurückführt ins Vaterhaus. Jesus erbot Sich freiwillig zu einem Sühnewerk, das ihr Menschen nicht in seiner Größe ermessen könnet.... Er litt körperlich und seelisch, denn was man Ihm antun konnte, um Ihn zu peinigen, was man Ihm an Leiden und Schmerzen zufügen konnte, das haben die Menschen getan, die Anhang waren des Gegners, der das Erlösungswerk verhindern wollte mit allen seinen Kräften.... Was aber die Seele erduldet hat in dem Bereich des Fürsten der Finsternis, ausgeliefert seinen Knechten und Helfershelfern, das ist unfaßlich für euch Menschen, denn sie kam aus einer göttlichen, lichtvollen Sphäre und stieg hinab in die Hölle, in das Gebiet des Gegners von Gott, wo es finster war und wo die Seele nun unermeßliche Qualen ausstehen mußte, weil alles Sündige, Finstere sie schmerzhaft berührte, weil alles Ungeistige sich an die Seele anklammerte und sie mit hinabzuziehen suchte in endlose Tiefen.... Sie aber leistete Widerstand, sie bediente sich der Kraft aus Gott.... Denn die Seele Jesu war voller Liebe, und diese Liebe war ihre Kraft, die ihr das Erlösungswerk möglich machte.... Jesus sah den unglückseligen Zustand der Menschen auf Erden, Er sah ihre Ohnmacht und ihre Blindheit, und Er nahm in Seiner Liebe den Kampf auf mit dem, der die Menschen in seiner Gewalt hatte, der sie in die Unseligkeit gestürzt hatte und sie hindern wollte, (aus dieser) herauszufinden. Er (Jesus) setzte seinem Haß und seinem bösen Wirken Seine Liebe entgegen.... Und diese Liebe war stärker als der Haß, sie überwand den Gegner.... Die Liebe opferte sich für die Mitmenschen, und die Liebe kaufte durch Seinen Kreuzestod die Menschen frei von dem, der sie gefangenhielt.

(10.4.1963) Der Preis ist sehr hoch gewesen, Er gab das Letzte hin für die Sündenschuld der Menschen, Er opferte Sich Selbst.... Er bewies dem Gegner, daß die Liebe stärker ist als der Haß, daß die Liebe alles vollbringt, daß sie selbst vor dem Tode nicht zurückschreckt, wenn sie dadurch dem Unfreien die Freiheit schenken wollte, wenn sie das Tote dem Leben wieder zuführen wollte, wenn sie das Gefangene seinem Kerkermeister entwinden konnte.... Es waren dem Menschen Jesus keine Schmerzen und Qualen zu groß, als daß Er Abstand genommen hätte von dem Erlösungswerk, denn Sein Erbarmen mit der sündigen Menschheit war so tief, daß Ihn nichts mehr zurückschreckte und Er ergeben und willig in den Tod ging, daß Er übermenschliche Leiden vorher ertragen hat um der Sünden der Menschheit willen.... Und wenn ihr Menschen daran denket, dann müsset ihr mit heißer Liebe Ihm zudrängen, ihr müsset unter das Kreuz eilen, um zu denen zu gehören, für die der Mensch Jesus Sein Blut vergossen hat.... Ihr müsset von der Gewalt Seiner Liebe so durchdrungen sein, daß ihr sie erwidert aus tiefstem Herzen und euch Ihm voll und ganz hingebet, um Sein zu werden und zu bleiben bis in alle Ewigkeit.... Ihr könnet euch nicht oft genug Sein Leiden und Sterben vor Augen halten, und ihr werdet Ihm dann immer näherkommen, wenn euch der Gedanke erfüllt, daß alles Leid, das Er getragen hat, ihr selbst hättet tragen müssen, um die große Schuld zu sühnen.... und daß Er euch davon erlöst hat.... Es war dies nur möglich durch die in Ihm Sich bergende Liebe.... Und diese Liebe war Gott Selbst, Die den Menschen Jesus gänzlich durchstrahlte und Ihm die Kraft gab, das Erbarmungswerk zu Ende zu führen und den Gegner zu besiegen, denn die Liebe ist die Kraft, der selbst der Gegner Gottes erliegen mußte.... so daß er ablassen muß von jenen Seelen, die den Weg zum Kreuz gehen, die Jesus Christus anerkennen als den göttlichen Erlöser und Ihn bitten, daß Er die Schuld vergeben möge....

Amen

Iisus a suferit nespus de mult....

În mod repetat, ar trebui să vă amintiți ce a suferit omul Iisus pentru voi, pentru că dragostea Lui a vrut să vă ajute să vă eliberați din robia Satanei. El a luat asupra Sa toată vina voastră și a îndurat suferințe supraomenești ca ispășire pentru această vină și, în cele din urmă, a plătit pentru această vină cu cea mai chinuitoare moarte pe cruce. Și chiar dacă magnitudinea sacrificiului Său și amploarea suferinței Sale vă sunt prezentate în mod repetat, vă este imposibil din punct de vedere emoțional să empatizați cu această suferință, și totuși ar trebui să vă gândiți adesea la ea pentru a putea aprecia și dragostea Sa nespus de mare pentru voi, care L-a motivat să îndeplinească actul Său de Mântuire. Sufletul Său era curat și fără pată, a venit din cele mai înalte sfere de lumină în lumea întunecată și păcătoasă, a venit la o umanitate care era păcătoasă din cauza apostaziei sale trecute față de Dumnezeu și care a păcătuit și în viața pământească, deoarece se afla sub influența adversarului care o împingea în mod constant spre lipsa de iubire și căruia, prin urmare, nu i se putea împotrivi deoarece era complet slăbită de povara păcatului primordial.... Oamenii se aflau ei înșiși într-un întuneric dens și, prin urmare, nu puteau să vadă prin dușmanul sufletului lor și, astfel, se aflau în cea mai profundă adversitate spirituală și nu ar fi putut niciodată să se elibereze de el prin propriile lor forțe. Iar lui Iisus i s-a făcut milă de această umanitate, ei erau frații Săi căzuți care ar fi rămas veșnic despărțiți de Tatăl și cărora de aceea a vrut să le aducă ajutor, cărora a vrut să le arate din nou calea care duce înapoi în casa Tatălui. Iisus s-a oferit voluntar pentru o lucrare de ispășire pe care voi, oamenii, nu o puteți măsura în amploarea ei.... El a suferit fizic și sufletește, pentru că tot ceea ce i s-a putut face pentru a-L chinui, orice suferință și durere i s-a putut provoca, aceasta a fost făcută de oameni care erau adepții adversarului și care doreau să împiedice cu toată puterea lor actul de Mântuire.... Dar ceea ce a îndurat sufletul în domeniul prințului întunericului, la mila slujitorilor și complicilor săi, este de neînțeles pentru voi, oamenii, pentru că el a venit dintr-o sferă divină, plină de lumină și a coborât în iad, în tărâmul adversarului lui Dumnezeu, unde era întuneric și unde sufletul trebuia acum să îndure un chin incomensurabil, pentru că tot ceea ce era păcătos și întunecat îl atingea dureros, pentru că tot ceea ce era nespiritual se agăța de suflet și încerca să-l tragă cu el în jos, în adâncuri nesfârșite.... Dar el a rezistat, s-a folosit de puterea de la Dumnezeu.... Căci sufletul lui Iisus era plin de iubire, și această iubire a fost forța sa care a făcut posibilă lucrarea de mântuire pentru el.... Iisus a văzut starea de mizerie a oamenilor pe Pământ, a văzut neputința și orbirea lor și, în dragostea Sa, a pornit lupta cu cel care îi avea pe oameni sub controlul său, care îi afundase în mizerie și voia să-i împiedice să găsească calea de ieșire. El (Iisus) s-a opus urii și lucrării sale rele cu dragostea Lui.... Și această iubire a fost mai puternică decât ura, l-a învins pe adversar.... Iubirea s-a sacrificat pentru semeni, iar iubirea, prin moartea Sa pe cruce, i-a cumpărat pe oameni liberi de cel care îi ținea captivi.

(10.4.1963) Prețul a fost foarte mare, El Și-a dat ultima suflare pentru vina de păcat a oamenilor, S-a jertfit pe Sine.... El a dovedit adversarului că iubirea este mai puternică decât ura, că iubirea poate realiza totul, că nu se dă înapoi nici măcar de la moarte dacă vrea să dea libertate celor lipsiți de libertate, dacă vrea să readucă morții la viață, dacă poate smulge prizonierul din temnicerul său.... Nici o durere și nici o agonie nu a fost prea mare pentru ca Omul Iisus să se abțină de la actul de Mântuire, căci compasiunea Lui pentru omenirea păcătoasă era atât de profundă încât nimic nu-L mai speria și a mers la moarte cu devotament și de bunăvoie, că a îndurat dinainte suferințe supraomenești pentru păcatele omenirii.... Și când voi, oamenii, vă gândiți la acest lucru, atunci trebuie să vă grăbiți spre El cu o dragoste arzătoare, trebuie să vă grăbiți la cruce pentru a face parte dintre cei pentru care omul Iisus și-a vărsat sângele.... Trebuie să fiți atât de pătrunși de puterea iubirii Sale încât să-i răspundeți reciproc din adâncul inimii și să vă dăruiți complet Lui pentru a deveni și a rămâne ai Lui pentru totdeauna.... Nu vă puteți aminti suficient de des de suferința și moartea Lui, și atunci vă veți apropia din ce în ce mai mult de El atunci când veți fi pătrunși de gândul că toată suferința pe care El a îndurat-o a fost a voastră pentru a ispăși marea vină.... și că El v-a răscumpărat de ea.... Acest lucru a fost posibil numai prin iubirea care a fost adăpostită în El.... Iar această iubire a fost Dumnezeu Însuși, Care l-a pătruns complet pe omul Iisus și I-a dat puterea de a duce la bun sfârșit lucrarea de milă și de a-l învinge pe adversar, căci iubirea este puterea în fața căreia a trebuit să cedeze chiar și adversarul lui Dumnezeu.... astfel încât el trebuie să se despartă de acele suflete care iau calea crucii, care îl recunosc pe Iisus Hristos ca Răscumpărător divin și îi cer ca să le ierte vina....

Amin