• Zurück

Die Gnade des Erdenlebens als Mensch....

Jede Menschenseele ist ein gefallener Urgeist, der kurz vor seiner Vollendung steht, d.h., dessen Weg nur noch ein kurzer ist bis zur Vereinigung mit Mir, vorausgesetzt, daß er im letzten Stadium der Entwicklung.... als Mensch.... seinen freien Willen Mir zuwendet, daß er sich also wieder zu Mir bekennt, Den er einst nicht anerkennen wollte. Und jede Menschenseele hat einen endlos langen Entwicklungsweg hinter sich, weil dies erforderlich war, um aus der grundlosen Tiefe herauszukommen, emporzusteigen zur Höhe, wo sie uranfänglich weilte.... In diesem Stadium als Mensch ist die Seele auch wieder aufnahmefähig für ein Licht, d.h., sie kann wieder einen Grad der Erkenntnis gewinnen, den sie verloren hatte beim Abfall von Mir.... Denn die Seele ist ichbewußt, sie kann wieder denken und wollen wie im Anbeginn, nur in einem schwachen Grade, den sie selbst aber erhöhen kann während des Erdenlebens.... Der Erkenntnisgrad ist für die Seele auch entscheidend, wenn sie das Dasein als Mensch zurückgelegt hat und nun eingeht in das geistige Reich, denn dieser Erkenntnisgrad bedeutet Licht, ohne welches die Seele niemals selig sein kann. Der Mensch selbst kann während des Erdendaseins sich einen hohen Lichtgrad erwerben, er kann weit in der Erkenntnis stehen, wenn er das Erdendasein nützet, um sein Wesen zur Liebe zu gestalten, die sein Urzustand war, der unbedingt wiedererreicht werden muß, um in seliger Verbindung mit Mir dann im geistigen Reich weilen zu können. Diese Umgestaltung zur Liebe ist das Werk, das der Mensch selbst vollbringen muß, das er aber auch kann, weil ihm dazu in jeder Weise Hilfe gewährt wird. Aber des Menschen Wesen ist bei Beginn seiner Verkörperung noch in der verkehrten Liebe stehend als Folge seines Sündenfalles im geistigen Reich und auch des erneuten Sündenfalles der ersten Menschen.... Die Ichliebe beherrscht ihn, und diese soll gewandelt werden in uneigennützige Nächstenliebe. Dazu ist der Mensch auf der Erde, oder auch: Der gefallene Urgeist muß diese Wandlung zur Liebe im freien Willen selbst vollziehen, auf daß er seine Vergöttlichung erreiche und nun im Zusammenschluß mit Mir schaffen und wirken kann in Freiheit, Licht und Kraft.... Und diese Umgestaltung zur Liebe ist Erdenlebenszweck und kann keinem Wesen erspart bleiben, denn es ist gleichzeitig die bestandene Willensprobe des Wesens.... Es ist der Beweis der Göttlichkeit des Wesens, das aus Mir hervorgegangen ist und vollkommen geschaffen wurde, aber diese Vollkommenheit nun im freien Willen selbst anstreben muß, um als göttliches Wesen neben Mir bestehen zu können, um als "Mein Kind" bei Mir weilen zu können, von Dem es einst als "Geschöpf" ausgegangen war.... Die Vergöttlichung der von Mir erschaffenen Wesen war und ist Mein Ziel, das Ich auch sicher erreiche, dessen Zeitdauer aber das Wesen selbst bestimmt. Und hat es nun das Stadium als Mensch erreicht, dann steht es kurz vor seinem Ziel, und der Mensch sollte nun alles daransetzen, die letzte kurze Zeitspanne gut zu nützen für seine letzte Vollendung. Er sollte sich selbst das Wissen erwerben um seinen Erdenlebenszweck, um alle Zusammenhänge und um Meinen Willen, denn die Erfüllung Meines Willens ist Wirken in Liebe, und Wirken in Liebe bringt ihm auch Licht.... ein Wissen, das der Wahrheit entspricht, ein Wissen, das ihm volle Erkenntnis schenkt und das ihn antreibt, nur das Ziel zu verfolgen, sich zu vollenden auf Erden, sein Wesen zur Liebe zu gestalten und dadurch immer die Bindung herzustellen mit Mir, die dann unlösbar ist und das Erreichen des Zieles nun auch gesichert ist. Sein Ichbewußtsein sollte der Mensch auch auswerten, d.h. über sich nachdenken, und dann werde Ich ihm auch immer zur Seite sein, Ich werde seine Gedanken recht lenken, und Ich werde Selbst ihm beistehen in jeder Weise, auf daß er sein Ziel erreiche. Doch bitter wird einst seine Reue sein, wenn er die Erdenzeit ungenützt vorübergehen ließ und wissen wird um den endlosen Entwicklungsgang zuvor.... Doch als Mensch darf ihm die Rückerinnerung nicht gegeben werden, weil dann ein Lebenswandel im freien Willen ausgeschlossen wäre, weil er dann in Furcht und also einem gewissen Zwang leben würde und sein Wollen und Handeln nicht gewertet werden könnte als freier Willensentscheid.... Niemals sollet ihr vergessen, daß das Erdenleben als Mensch eine Gnade ist, die ihr nur recht zu nützen brauchet, um selig zu werden....

Amen

Harul vieții pământești ca ființă umană....

Fiecare suflet uman este un spirit primordial căzut, care este aproape de perfecțiunea sa, adică al cărui drum nu mai este decât unul scurt până la unificarea cu Mine, cu condiția să se afle în ultimul stadiu de dezvoltare.... ca ființă umană.... să își îndrepte voința sa liberă spre Mine, ca astfel să Mă mărturisească din nou pe Mine, pe Care a refuzat cândva să Mă recunoască. Și fiecare suflet uman are în spate un drum de dezvoltare infinit de lung, pentru că acest lucru a fost necesar pentru a ieși din abisul fără fund, pentru a se înălța la înălțimea unde locuia inițial.... În acest stadiu de ființă umană, sufletul este, de asemenea, din nou receptiv pentru o lumină, adică poate dobândi din nou un grad de cunoaștere pe care îl pierduse atunci când s-a îndepărtat de Mine.... Pentru că sufletul este conștient de sine, el poate gândi și vrea din nou ca la început, doar într-un grad slab, dar îl poate spori în timpul vieții sale pământești.... Gradul de cunoaștere este de asemenea decisiv pentru suflet atunci când acesta a părăsit existența sa ca ființă umană și intră acum în împărăția spirituală, căci acest grad de cunoaștere înseamnă lumină, fără de care sufletul nu poate fi niciodată fericit. Ființa umană însăși poate dobândi un grad ridicat de lumină în timpul existenței sale pământești, poate fi mult avansată în cunoaștere dacă își folosește existența pământească pentru a-și modela natura în iubire, care a fost starea sa inițială și care trebuie neapărat să fie atinsă din nou pentru a putea locui în împărăția spirituală în uniune fericită cu Mine. Această transformare în iubire este o muncă pe care ființa umană trebuie să o realizeze singură, dar pe care o poate face și pentru că i se acordă ajutor în toate privințele. Dar la începutul întrupării sale, natura ființei umane este încă în iubire perversă, ca urmare a căderii sale în păcat în împărăția spirituală și, de asemenea, a căderii în păcat reînnoite a primilor oameni.... Iubirea de sine îl domină, iar aceasta trebuie schimbată în iubire dezinteresată față de aproapele. În acest scop, ființa umană se află pe Pământ sau, de asemenea: Spiritul primordial căzut trebuie să realizeze el însuși această transformare în iubire în liberul arbitru, astfel încât să realizeze divinizarea sa și să poată acum să creeze și să lucreze în unire cu Mine în libertate, lumină și putere.... Iar această transformare în iubire este scopul vieții pământești și nici o ființă nu poate fi scutită de ea, căci ea este în același timp trecerea testului de voință ca ființă.... Este dovada divinității ființei, care a apărut din Mine și a fost creată perfectă, dar care acum trebuie să lupte pentru această perfecțiune în voința liberă însăși, pentru a putea exista alături de Mine ca ființă divină, pentru a putea locui cu Mine ca "copilul Meu", de la Care a provenit cândva ca "creatură".... Divinizarea ființelor create de Mine a fost și este scopul Meu, pe care îl voi atinge cu siguranță, dar a cărui durată este determinată de ființa însăși. Iar odată ce a ajuns la stadiul de ființă umană, este aproape de țelul său, iar ființa umană ar trebui acum să depună toate eforturile pentru a folosi bine ultima perioadă scurtă de timp pentru perfecționarea sa finală. Ea ar trebui să dobândească cunoașterea scopului vieții sale pământești, a tuturor corelațiilor și a voinței Mele, deoarece împlinirea voinței Mele înseamnă a lucra în iubire, iar lucrul în iubire îi aduce și lumină.... cunoașterea care corespunde adevărului, cunoaștere care îi oferă o cunoaștere deplină și care îl împinge să urmărească doar scopul de a se desăvârși pe Pământ, să își modeleze natura în iubire și astfel să stabilească mereu legătura cu Mine, care este apoi indisolubilă și atingerea scopului este acum și ea asigurată. Omul ar trebui să își evalueze și conștiința de sine, adică să se gândească la el însuși, și atunci Eu îi voi fi mereu alături, îi voi ghida corect gândurile și Eu Însumi îl voi sprijini în toate felurile, astfel încât să își atingă scopul. Cu toate acestea, într-o zi remușcările sale vor fi amare dacă va lăsa timpul pe Pământ să treacă nefolosit și va ști despre cursul nesfârșit al dezvoltării înainte.... Cu toate acestea, ca ființă umană, nu trebuie să i se dea această amintire, deoarece atunci o viață de liber arbitru ar fi imposibilă, pentru că atunci ar trăi în frică și deci sub o anumită constrângere, iar voința și acțiunile sale nu ar putea fi judecate ca o decizie liberă a voinței.... Nu trebuie să uitați niciodată că viața pământească ca ființă umană este un har pe care trebuie doar să-l folosiți corect pentru a deveni binecuvântați....

Amin