• Zurück

Beantwortung von Fragen über unbefleckte Empfängnis und Vorzug der Lichtseelen....

In jeder irdischen und geistigen Not will Ich euch beistehen, auf daß ihr glaubet an Meine Liebe, an Meine Weisheit und Macht.... Denn Ich liebe euch, Meine Geschöpfe, unendlich, und Ich will auch eure Liebe gewinnen.... Ich weiß um eure Not und auch, wie sie zu beheben ist, und Ich besitze die Macht, sie zu beheben. Und wie gern beweise Ich Meine Liebe, Weisheit und Macht den Kindern, die sich an ihren Vater wenden und Ihn zutraulich bitten, ihrer zu gedenken und ihnen zu helfen. Irdische und geistige Not will Ich von euch nehmen, doch in irdischer Not fordere Ich zuweilen eure Geduld, weil Ich allein es weiß, weswegen sie über euch kommen mußte. Aber Ich nehme sie von euch.... Wer aber in geistiger Not sich befindet, der wird nicht lange zu warten brauchen, denn so er nur Mich anrufet, seiner zu gedenken, bin Ich auch schon bereit zu helfen. Geistige Not ist: seelische Schwäche, also geschwächter Wille, Finsternis des Geistes und immer wiederkehrende Zweifel.... geistige Not ist Meines Gegners Wirken und Einfluß, der sich sehr oft gerade an die Menschen heranwagt, die schon Mein sind und die er wieder zurückgewinnen möchte unter seine Gewalt.... Und solange der Mensch auf Erden lebt, wird er diesen seinen Einfluß auszuüben suchen und immer wieder ihn schwächen wollen. Doch sowie sich der Mensch an Mich wendet, verdrängt er jenen, und Ich lasse Meine Kraft überströmen und bringe dem Menschen Licht und Erkenntnis, Ich erfülle seine Bitte, die geistige Not abzuwenden.... Ihr müsset wissen, daß es Meinem Gegner daran gelegen ist, das Licht der Wahrheit zu verlöschen, das allerorten mit seinem hellen Schein durchbricht und die Finsternis verjagt, in deren Bereich allein Mein Gegner wirken kann. Also wird er versuchen, das Licht zu verlöschen. Er wird Schatten darüber breiten wollen, indem er also zweifelnde Fragen den Menschen einflüstert und dadurch das Licht der Erkenntnis zu trüben suchet. Aber Ich lasse letzteres nicht zu, sondern desto heller wird Mein Licht der Wahrheit herniederstrahlen, und das Licht, das er zu verdunkeln suchte, wird desto heller in die Nacht hineinleuchten.... Und wo noch ein Schatten vorhanden ist, wird dieser von dem alles durchstrahlenden Licht aus Mir aufgezehrt, denn in diesem Licht kann nichts bestehen, was dunkel ist.... Und so wird euch das "Ewige Licht Selbst" künden:

Ihr, die ihr auf Erden lebet.... sowie alles Geistige, das schon einmal durch das Erdenleben hindurchgegangen ist als Mensch.... ihr seid "einst gefallenes Geistiges", mit wenigen Ausnahmen; denn es verkörpern sich auch Lichtwesen auf dieser Erde. Also es steigen aus dem Reiche des Lichtes Wesen zu euch Menschen herab, um euch zu helfen in tiefer geistiger Not. Ihr müsset also unterscheiden: von Gott abgefallene und bei Gott verbliebene Urgeister.... erstere als Anhang Meines Gegners sich in der Tiefe befindlich und letztere in aller Vollkommenheit bei Mir verblieben. Ihr müsset weiter unterscheiden: den Willen des Gegners noch in sich tragende und schon in Meinen Willen eingegangene, aber noch nicht vollendete Wesen, die darum seinem Einfluß noch ausgesetzt sind. Und dann werdet ihr es auch verstehen können, daß letzteren geholfen werden muß, weil sie zu schwach sind dessen Einfluß gegenüber. Also wird euch auch die Mission jener Lichtwesen erklärlich sein, die sich freiwillig auch auf Eden verkörpern, um jenen zu helfen. Und dann begreifet ihr auch die Mission des Menschen Jesus.... der als ein solches Lichtwesen ein Rettungswerk vollbringen wollte, das die Macht Meines Gegners brach.... (19.10.1956) Alle waren Kinder Meiner Liebe.... sowohl die gefallenen als auch die bei Mir verbliebenen Wesen, aber es blieben diese Wesen nicht gleich, sie waren nun unterschiedlich geworden.... es waren strahlende und lichtlose Wesen, die auch nicht in gleichen Sphären weilen konnten. Und also war das "Reich des Lichtes" und das "Reich der Finsternis" Aufenthalt geworden dieser verschieden gearteten Wesen. Und es gab keine Brücke zwischen diesen beiden Reichen bis zur Niederkunft Jesu, eines bei Mir verbliebenen Engelsgeistes, Der diese Brücke schlagen wollte und geschlagen hat durch ein Erbarmungswerk einmaliger Art. Die Wesen, die einstmals ihre Vollkommenheit einbüßten durch ihre Auflehnung wider Mich, benötigten einen Helfer, weil sie allein zu schwach waren, auch wenn eine Brücke geschlagen war, weil auch Mein Gegner über große Kraft verfügte, die er seinen einstigen Anhängern gegenüber anwenden konnte. Aber auch die bei Mir verbliebenen Wesen waren kraftvoll, weil sie unausgesetzt von Meiner Liebekraft sich durchstrahlen ließen.... Also hätte die Kraft eines nicht gefallenen Engelsgeistes vollauf genügt, um einen Sieg zu erringen über Meinen Gegner und ihm seinen Anhang zu entreißen.... Doch solches widersprach Meinem Gesetz ewiger Ordnung, weil dann der freie Wille ungeachtet geblieben wäre aller der Wesen, die einst Meinem Gegner freiwillig gefolgt sind, und ein solcher errungener Sieg ein Vervollkommnen der Wesen ausgeschaltet hätte. Darum also mußte ein anderer Weg gesucht werden.... Die "Liebe" mußte ein Opfer bringen, und es mußte einem jeden gefallenen Wesen freistehen, sich jenes Opfers zu bedienen, also zu wollen, daß es auch für es gebracht worden sei.... Ein Opfer bringen kann aber nur ein Mensch; ein Lichtwesen kann wohl den Willen haben, sich selbst zu opfern, es muß aber dann als Mensch das Opfer leisten, weil es als Lichtwesen nicht leiden kann und auch über so viel Kraft verfügt, daß ihm alles möglich ist. Ein Mensch aber ist ein schwaches, mangelhaftes, für Leid und Qual empfindliches Wesen, das nun eine übergroße Willensstärke aufbringen muß, wenn es freiwillig Leiden und Qualen auf sich nimmt, um nicht für sich selbst, sondern für seine Mitmenschen etwas zu erreichen, das seine Liebe den unglücklichen Menschen schenken möchte.... Es mußte als "nur Mensch" ein Opfer bringen für seine Mitmenschen.... Es mußte zu leiden und zu sterben fähig sein.... Und so werdet ihr nun begreifen, daß der Mensch Jesus keinerlei Vorzüge aufweisen durfte, die Ihn als einen Menschen außergewöhnlicher Art kennzeichneten, selbst wenn Seine Seele ein Lichtgeist war.... Sie war zwar nicht durch die Schöpfung gegangen gleich den Seelen der Menschen, der gefallenen Brüder; dennoch war diese Seele, als sie den Fleischleib bezog.... der wie der Leib anderer Menschen eine Zusammenballung von unreifem Geistigen war, also auch mit den gleichen Empfindungen, Begierden und Leidenschaften erfüllt, die der Mensch Jesus in Seinem Erdenleben überwinden lernen sollte. Denn Seine Mission war außer der Erlösung.... der Tilgung schwerster Sündenschuld.... den Menschen das Leben vorzuleben, das allein ihnen eine Rückkehr zu Mir sicherte. Wurde also von völlig unzulänglichen, schwachen und durch Leidenschaften-gebundenen Menschen etwas verlangt, so mußte es auch möglich sein, dies Verlangte auszuführen.... Und wollte der Mensch Jesus als Beispiel dienen, dann mußte Er genau so beschaffen sein wie Seine Mitmenschen. Seine ungewöhnliche Herkunft wie auch die der auf der Erde verkörperten Lichtwesen, die den Menschen helfen wollen, läßt keineswegs auf ungewöhnliche Fähigkeiten oder Vorzüge schließen, die einen weniger harten Kampf mit sich selbst erfordert hätten, um also auf Erden den Zusammenschluß mit Mir zu finden, der Ziel und Aufgabe eines jeden Menschen auf Erden ist und für den der Mensch Jesus das Beispiel gab, daß er erreicht werden kann. Was Jesus als Lichtgeist auch voraushatte, gab Er hin vor Seiner Verkörperung als Mensch, ansonsten Sein Werk nicht das hätte sein können, was es ist: ein von der Liebe gebrachtes Opfer, dessen Segen allen Menschen zukommen sollte.... Aber es kann auch niemals geleugnet werden, daß "Gott Selbst" jenes Opfer brachte, weil die Liebe bestimmend war, die den Menschen Jesus so erfüllte, daß Ich Selbst also in Ihm sein konnte, nachdem Er als Mensch Sich im freien Willen so gestaltet hatte, daß Ich Mich in Ihm bergen konnte, daß Er Mir zum Aufnahmegefäß wurde und Er also nun Kraft und Licht in Fülle besaß.... wieder ein Vorgang, der nicht nur im Menschen Jesus stattfinden konnte, sondern den alle Menschen an sich vollziehen sollen und auch können, weil diese nun eine Hilfe haben im göttlichen Erlöser Jesus Christus.... weil Er als Mensch durch Sein Erlösungswerk ein Gnadenmaß erwarb, das nun jedem Menschen zugänglich ist.... Und wer sich dessen bedienet, der kommt auch zum Ziel. Er wird auf Erden gleichfalls den Zusammenschluß finden mit Mir, er wird Licht und Kraft empfangen können unbegrenzt.... (20.10.1956) Es soll euch aber noch weiterhin Aufklärung gegeben werden, denn solange noch Fragen in euch auftauchen, ergibt sich auch die Notwendigkeit, euch rechte Antwort zukommen zu lassen. Und je inniger ihr diese Antwort begehret, desto schneller wird sie euch werden: Aus der Tiefe sich entwickelnde Seelen haben als letztes Stadium ihrer Entwicklung auf Erden die Verkörperung als Mensch zu gewärtigen, dann ist der Entwicklungsgang auf der Erde beendet, und die Seele betritt das geistige Reich, ganz gleich, wie sie gestaltet ist beim Ablegen ihrer körperlichen Hülle. Diese Seelen also gehen den Gang nach göttlicher Ordnung, sie erlösen sich aus der harten Materie durch Dienen und steigen doch langsam zur Höhe.... Auf der Erde verkörperte Lichtseelen aber steigen nur zum Zweck einer Mission zur Erde herab, sie beziehen also gleich den menschlichen Leib, um dann zwar auch den Gang auf Erden zurückzulegen wie jeder andere Mensch und also auch allen Naturgesetzen unterworfen zu sein und ebenso auf Erden ringen zu müssen.... Also es wird ihre Außenhülle ihnen die gleichen Anforderungen stellen, weil sie zusammengefügt ist aus noch gänzlich unentwickeltem Geistigen, aus Seelenpartikelchen eines einst gefallenen Urgeistes, der noch ganz im Widerstand gegen Gott verharrt und den die Seele auch erst sänftigen und wandeln muß, was immer Kampf kostet. Die Seele ist sich ihres zuvorigen Lichtzustandes nicht bewußt, der irdische Leib trägt ihr die gleiche Verdunkelung ein, nur wird die Liebe in einem solchen Menschen schneller und stärker entflammen und also auch schneller die Dunkelheit verjagen.... Es wird eine Seele von oben ihre Augen auch stets nach oben wenden zu Gott, Den sie überaus schnell erkennen lernt. Eine solche Seele braucht zumeist nicht so lange Zeit, daß sie sich einet mit dem göttlichen Funken in sich, der nun leicht sie beeinflussen kann und nun Geist und Seele auch ihre Außenhülle zu beeinflussen suchen, und dies mit Erfolg. Die Tatsache nun, daß die Seele den Gang über die Erde zurücklegt, ist immer mit der Selbstverständlichkeit verbunden, daß die Seele kämpfen muß, weil sie in dieser irdisch-materiellen Welt ständig Hindernisse zu überwinden hat, um das geistige Ziel zu erreichen. Also es kann keine Seele quallos zur Höhe gelangen, auch nicht eine Seele des Lichtes, weil sie bei Beginn ihrer Verkörperung sich in die Tiefe begeben hat, in einen Zustand der Erkenntnislosigkeit, der Gebundenheit und der Schwäche.... Dies also ist immer in Erwägung zu ziehen, wenn eines verkörperten Lichtwesens Erdengang als entsprechend leichter angesehen wird. Der irdische Leib ist und bleibt eine Fessel für die Seele, bis sie ihn verläßt. Und doch kann auch der Körper noch unterschiedlich sein. Es kann das Fleisch noch tief in der Sünde stecken, also noch viel des Luziferischen in sich haben, wenn es geboren wird aus der Sünde, wenn nur satanische Eigenschaften die Menschen beherrschen, die ein neues Leben erzeugen. Und es kann wiederum ein zum Leben neu erwecktes Wesen dem Liebedrang zweier Menschen sein Leben verdanken, es können gute Triebe daher auch in jenes Wesen überwiegend eingeströmt sein, und also wird auch die Außenhülle entsprechend beschaffen sein.... Sie wird viel des "Erbgutes" in sich tragen und also mehr oder weniger hart kämpfen müssen im Erdenleben und darum auch schwerer oder leichter das Ziel erreichen.... Doch kampflos bleibt keines Menschen Erdendasein.... Und oft sogar ist das Erdenleben eines Lichtwesens außergewöhnlich schwer, weil die Seele unbewußt des Grundes den Aufenthalt in der irdischen Welt als Qual empfindet und auch um ihrer Mission willen oft ein sehr schweres Erdenlos auf sich nimmt. Der Vorgang der Zeugung nun ist durch Adams Versagen ein ungesegneter, denn er entsprach nicht dem Willen Gottes, Der Seinen Segen dem ersten Menschenpaar geben wollte zur rechten Zeit.... Es war Luzifer an der Zeugung der Menschen beteiligt, und er wird dieses sein (durch Adams Willen-ihm-eingeräumtes) Recht auch niemals aufgeben.... Er wird immer beteiligt sein bei der Entstehung neuen Lebens, wenn auch der Liebegrad der Menschen ihm bis zu einer gewissen Grenze wehren kann und Gottes Schutz gegen ihn erbeten wird.... Und nun wird es euch auch verständlich sein, daß Gott Selbst aber Seinem Gegner wehret, wenn Er Sich Selbst eine körperliche Hülle schafft, die Er einmal in Besitz nehmen will und die Ihm schon bei der Geburt zum Aufenthalt dienen sollte. Denn Gott Selbst wird Sich nie und nimmer mit Seinem Gegner verbinden in Seinem Wirken.... Und ebenso wird Er auch den natürlichen Träger dieser Seiner Hülle nicht von Seinem Gegner (in = d. Hg.) Beschlag nehmen lassen.... Denn Er, der Gott und Schöpfer von Ewigkeit, Der alles erstehen ließ, Der allem seinen Zweck und seine Bestimmung zuwies, Der hat wahrlich die Macht, alles, was Er will, aus Sich herauszustellen.... also wird es Ihm doch auch möglich sein, einen Menschen erstehen zu lassen ohne den gesetzlichen Zeugungsakt; und es wird Ihm wahrlich auch möglich sein, Seinen Gegner fernzuhalten, bis Sein Wille geschehen ist.... Denn Gott birgt Sich nur in einer reinen Hülle, Er verbindet Sich nicht mit etwas Unreinem.... was aber nicht ausschaltet, daß dennoch der Mensch in diesem Reich der Unvollkommenheit, in dem Reich, das Seinem Gegner gehört, nun auch allen Bedrängungen ausgesetzt ist und daß sein Erdengang darum nicht weniger leidvoll und kampfreich ist wie das seiner Mitmenschen. Denn ohne Kampf könnte es auch keinen Sieg geben.... Der Gegner Gottes aber mußte besiegt werden, und es hat Jesus wahrlich den schwersten Kampf bestanden, der je auf Erden ausgefochten wurde.... und Er hat ihn als Mensch bestanden, nicht als Gott....

Amen

Răspuns la întrebări despre imaculata concepție și preferința sufletelor de lumină....

În orice adversitate pământească și spirituală Eu voi fi alături de voi, pentru ca voi să credeți în iubirea Mea, în înțelepciunea și puterea Mea.... Căci vă iubesc infinit, creaturile Mele, și vreau să câștig și dragostea voastră.... Știu despre adversitatea voastră și, de asemenea, despre cum poate fi remediată, iar Eu posed puterea de a o remedia. Și cu câtă plăcere Îmi demonstrez dragostea, înțelepciunea și puterea copiilor care se întorc la Tatăl lor și apelează cu încredere la El pentru a-și aminti de ei și a-i ajuta. Vreau să iau de la voi adversitatea pământească și spirituală, dar în adversitatea pământească vă cer uneori răbdare, pentru că numai Eu știu de ce a trebuit să vină asupra voastră. Dar o voi lua de la voi.... Dar oricine se află în greutăți spirituale nu va trebui să aștepte mult timp, pentru că, dacă doar Mă cheamă să-Mi amintesc de el, Eu sunt deja dispus să-l ajut. Adversitatea spirituală este: Slăbiciunea sufletului, deci voința slăbită, întunericul spiritului și îndoielile recurente.... Adversitatea spirituală este activitatea și influența adversarului Meu, care de foarte multe ori se apropie tocmai de acei oameni care sunt deja ai Mei și pe care ar dori să-i recâștige din nou sub controlul său.... Și atâta timp cât ființa umană trăiește pe Pământ, el va încerca să-și exercite influența și va dori din nou și din nou să o slăbească. Însă, de îndată ce ființa umană se întoarce la Mine, el o înlătură, iar Eu las puterea Mea să se reverse și îi aduc ființei umane lumină și cunoaștere, îi îndeplinesc cererea de a îndepărta adversitatea spirituală.... Trebuie să știți că adversarul Meu este interesat să stingă lumina adevărului care pătrunde pretutindeni cu strălucirea sa strălucitoare și alungă întunericul, în a cărui zonă numai adversarul Meu poate lucra. Astfel, el va încerca să stingă lumina. El va dori să împrăștie umbre peste ea, șoptindu-le oamenilor întrebări îndoielnice și încercând astfel să întunece lumina cunoașterii. Dar Eu nu voi permite aceasta din urmă, în schimb, lumina Mea de adevăr va străluci cu atât mai tare, iar lumina pe care el a încercat să o întunece va străluci cu atât mai tare în noapte.... Iar acolo unde mai există încă o umbră, aceasta va fi mistuită de lumina venită de la Mine care iradiază peste tot, căci în această lumină nu poate exista nimic care să fie întunecat.... Și astfel, "Lumina Eternă Însăși" vă va anunța:

Voi, cei care trăiți pe Pământ.... precum și toate ființele spirituale care au trecut deja prin viața pământească ca ființe umane.... sunteți "spirite căzute cândva", cu puține excepții; căci ființele de lumină se întrupează și pe acest Pământ. Astfel, ființe coboară la voi, oamenii, din împărăția luminii, pentru a vă ajuta în adversități spirituale profunde. Prin urmare, trebuie să faceți diferența între spiritele primordiale care s-au îndepărtat de Dumnezeu și cele care au rămas cu Dumnezeu.... primele se află în abis ca adepți ai adversarului Meu, iar cele din urmă au rămas cu Mine în toată perfecțiunea. Trebuie să faceți, de asemenea, diferența între ființele care încă poartă în ele voința adversarului și ființele care au intrat deja în voința Mea, dar nu sunt încă desăvârșite și, prin urmare, sunt încă expuse influenței sale. Și atunci veți putea înțelege, de asemenea, că acestea din urmă trebuie să fie ajutate, deoarece sunt prea slabe în fața influenței sale. Astfel, veți putea înțelege și misiunea acelor ființe de lumină care se întrupează voluntar pe Pământ pentru a le ajuta. Și atunci veți înțelege și misiunea omului Iisus.... care, în calitate de astfel de ființă de lumină, a dorit să realizeze o operă de salvare care a frânt puterea adversarului Meu.... (19.10.1956) Toți au fost copii ai iubirii Mele.... atât ființele căzute, cât și ființele rămase cu Mine, dar aceste ființe nu rămăseseră la fel, ci deveniseră acum diferite.... erau ființe radiante și lipsite de lumină, care nu puteau locui nici ele în aceleași sfere. Și astfel, "împărăția luminii" și "împărăția întunericului" deveniseră reședința acestor ființe de diferite feluri. Și nu a existat nicio punte între aceste două tărâmuri până la coborârea lui Iisus, un spirit angelic care a rămas cu Mine, care a vrut să construiască această punte și a făcut-o printr-o lucrare unică de milă. Ființele care și-au pierdut odată perfecțiunea din cauza răzvrătirii lor împotriva Mea aveau nevoie de un ajutor, pentru că ele singure erau prea slabe, chiar dacă fusese construit un pod, deoarece adversarul Meu dispunea și el de o mare forță pe care o putea folosi față de foștii săi adepți. Dar ființele rămase alături de Mine erau și ele puternice pentru că se lăsau în permanență pătrunse de forța iubirii Mele.... Astfel, puterea unui spirit de înger necăzut ar fi fost pe deplin suficientă pentru a obține victoria asupra adversarului Meu și pentru a-i smulge pe adepții săi.... Dar acest lucru contrazicea legea Mea de ordine eternă, pentru că atunci liberul arbitru ar fi rămas neobservat de toate ființele care odată l-au urmat în mod voluntar pe adversarul Meu, iar o astfel de victorie ar fi împiedicat ființele să se desăvârșească. Prin urmare, a trebuit să se caute o altă cale.... ,,Iubirea” trebuia să facă un sacrificiu, iar fiecare ființă căzută trebuia să fie liberă să se folosească de acest sacrificiu, deci să dorească ca acesta să fi fost făcut și pentru ea.... Totuși, numai o ființă umană poate face un sacrificiu; o ființă de lumină poate avea cu siguranță voința de a se sacrifica, dar atunci trebuie să facă acest sacrificiu ca ființă umană, deoarece ca ființă de lumină nu poate suferi și, de asemenea, are la dispoziție atât de multă putere, încât orice este posibil pentru ea. O ființă umană, însă, este o ființă slabă, deficitară, sensibilă la suferință și chin și care acum trebuie să facă uz de o voință excesivă dacă își asumă de bună voie suferința și chinul pentru a obține ceva nu pentru ea, ci pentru semenii săi, care ar dori să-și dăruiască iubirea unor oameni nefericiți.... A trebuit să facă un sacrificiu ca "simplă ființă umană" pentru semenii săi.... A trebuit să fie capabilă să sufere și să moară.... Și astfel, veți înțelege acum că omului Iisus nu i s-a permis să aibă merite care să-l marcheze ca ființă umană de un tip excepțional, chiar dacă sufletul său era un spirit de lumină.... Deși nu trecuse prin creație ca sufletele ființelor umane, frații căzuți, acest suflet, atunci când a luat trupul de carne.... care, la fel ca și trupurile celorlalți oameni, era un conglomerat de substanțe spirituale imature, era deci și el plin de aceleași sentimente, pofte și pasiuni pe care omul Iisus avea să învețe să le învingă în timpul vieții Sale pământești. Căci misiunea Sa, în afară de răscumpărare.... răscumpărarea celei mai grave vinovății a păcatului.... era aceea de a exemplifica oamenilor viața care singură le asigura întoarcerea la Mine. Prin urmare, dacă se cerea ceva de la oameni complet inadecvați, slabi și legați de pasiune, trebuia să fie posibilă și îndeplinirea acestei cerințe.... Iar dacă omul Iisus dorea să servească drept exemplu, atunci trebuia să fie exact ca semenii Săi. Originea sa neobișnuită, ca și cea a ființelor de lumină întrupate pe Pământ care vor să ajute oamenii, nu sugerează în niciun caz capacități sau merite neobișnuite care ar fi necesitat o luptă mai puțin dură cu sine însuși pentru a găsi unitatea cu Mine pe Pământ, care este scopul și sarcina fiecărei ființe umane de pe Pământ și pentru care omul Iisus a dat exemplul că se poate realiza. Tot ceea ce Iisus a avut în avans ca spirit de lumină, a dăruit înainte de întruparea Sa ca ființă umană, altfel lucrarea Sa nu ar fi putut fi ceea ce este: Un sacrificiu făcut prin iubire, a cărui binecuvântare a fost destinată să fie benefică tuturor oamenilor.... Dar, de asemenea, nu poate fi negat niciodată că "Dumnezeu Însuși" a făcut acest sacrificiu, deoarece iubirea a fost factorul determinant care a umplut-o pe ființa umană Iisus, astfel încât Eu Însumi am putut fi în El după ce S-a modelat ca ființă umană de bunăvoie, astfel încât Eu am putut să Mă adăpostesc în El, că El a devenit un recipient pentru Mine și astfel El a posedat acum putere și lumină din abundență..... iarăși un proces care nu putea avea loc doar în ființa umană Iisus, ci pe care toți oamenii ar trebui și pot să-l realizeze în ei înșiși, pentru că acum au ajutor în Răscumpărătorul divin Iisus Hristos.... deoarece ca ființă umană a dobândit o măsură de har prin actul Său de mântuire care este acum accesibil oricărei ființe umane.... Și oricine se folosește de el va ajunge și el la țintă. El va găsi la fel de bine unirea cu Mine pe Pământ, va putea primi lumină și putere nelimitate.... (20/10/1956) Cu toate acestea, vi se vor da în continuare lămuriri suplimentare, căci atâta timp cât în voi vor apărea încă întrebări, va fi necesar să vă dau și răspunsul corect. Și cu cât veți dori mai intens acest răspuns, cu atât mai repede va veni la voi: Sufletele care se dezvoltă din abis trebuie să se aștepte la întruparea ca ființă umană ca ultimă etapă a dezvoltării lor pe Pământ, apoi cursul dezvoltării pe Pământ se încheie și sufletul intră în împărăția spirituală, indiferent de forma pe care o are atunci când se leapădă de învelișul său fizic. Prin urmare, aceste suflete parcurg calea conform ordinii divine, se răscumpără din materia dură prin slujire și totuși urcă încet spre înălțime.... Cu toate acestea, sufletele de lumină întrupate pe Pământ coboară pe Pământ doar în scopul unei misiuni, astfel că ele se instalează imediat în corpul uman pentru ca apoi să parcurgă și ele calea pe Pământ ca orice altă ființă umană și astfel să fie și ele supuse tuturor legilor naturii și să trebuiască să lupte și ele pe Pământ.... Astfel, învelișul lor exterior va avea aceleași cerințe față de ei, deoarece este compus din substanțe spirituale încă complet nedezvoltate, din particule sufletești ale unui spirit primordial căzut cândva, care rămâne încă în opoziție totală cu Dumnezeu și pe care sufletul trebuie mai întâi să îl liniștească și să îl transforme, indiferent de luptă. Sufletul nu este conștient de starea sa anterioară de lumină, trupul pământesc îi va provoca aceeași întunecare, numai că iubirea se va aprinde mai repede și mai puternic într-o astfel de persoană și astfel va alunga și întunericul mai repede.... De asemenea, un suflet de sus își va îndrepta mereu privirea în sus, spre Dumnezeu, pe care va învăța să Îl recunoască extrem de repede. De obicei, un astfel de suflet nu are nevoie de un timp atât de îndelungat încât să se unească cu scânteia divină din el însuși, care acum îl poate influența cu ușurință, iar acum spiritul și sufletul încearcă și ele să influențeze învelișul său exterior, și aceasta cu succes. Acum, faptul că sufletul parcurge traseul pe Pământ este întotdeauna legat de faptul evident că sufletul trebuie să lupte, deoarece trebuie să depășească în mod constant obstacolele din această lume pământesc-materială pentru a ajunge la scopul spiritual. Astfel, niciun suflet nu poate urca fără dificultate, nici măcar un suflet de lumină, deoarece la începutul întrupării sale a intrat în abis, într-o stare de ignoranță, de robie și slăbiciune.... Prin urmare, acest lucru trebuie luat întotdeauna în considerare atunci când parcursul terestru al unei ființe de lumină întrupate este considerat ca fiind corespunzător mai ușor. Corpul pământesc este și rămâne o cătușă pentru suflet până când acesta îl părăsește. Și totuși, corpul poate fi totuși și altfel. Trupul poate fi încă adânc în păcat, deci poate avea încă mult din luciferic în el, atunci când se naște din păcat, când doar calitățile satanice îi domină pe oameni, care produc o viață nouă. Și iarăși, o ființă nou trezită la viață poate să-și datoreze viața îndemnului la iubire a doi oameni, impulsurile bune pot deci și ele să se fi revărsat cu preponderență în acea ființă, și astfel învelișul exterior va fi și el de o natură corespunzătoare.... Ea va purta în sine o mare parte din "materialul genetic" și, prin urmare, va trebui să lupte mai mult sau mai puțin greu în viața pământească și, prin urmare, va trebui să ajungă și ea mai mult sau mai puțin ușor la țintă.... Dar nici o existență a ființei umane pe Pământ nu este lipsită de luptă.... Și adesea viața pământească a unei ființe de lumină este extraordinar de dificilă, deoarece sufletul simte inconștient șederea în lumea pământească ca pe un chin și își asumă adesea o existență pământească foarte dificilă de dragul misiunii sale. Procesul de procreare este unul nefericit din cauza eșecului lui Adam, pentru că nu a corespuns voinței lui Dumnezeu, Care a vrut să dea binecuvântarea Sa primului cuplu uman la momentul potrivit. Lucifer a fost implicat în procrearea ființelor umane și nu va renunța niciodată la dreptul său (care i-a fost acordat prin voința lui Adam)...... El va fi mereu implicat în crearea de noi vieți, chiar dacă gradul de iubire al oamenilor i se poate împotrivi până la o anumită limită și se va cere protecția lui Dumnezeu împotriva lui.... Și acum vă va fi de înțeles și faptul că Dumnezeu Însuși, totuși, se împotrivește adversarului Său atunci când Își creează un înveliș fizic pe care vrea să intre odată în posesia lui și care ar trebui să Îi servească deja ca locuință la naștere. Căci Dumnezeu Însuși nu se va uni niciodată cu adversarul Său în activitatea Sa.... Și, la fel, El nu va permite nici ca purtătorul natural al acestui înveliș al Său să fie însușit de adversarul Său.... Căci El, Dumnezeul și Creatorul din veșnicie, Cel care a adus totul la existență, Cel care a atribuit fiecărui lucru scopul și destinul său, are cu adevărat puterea de a naște din Sine tot ceea ce dorește.... astfel, Îi va fi cu adevărat posibil și să aducă la existență o ființă umană fără actul legal al procreării; și Îi va fi cu adevărat posibil și să țină departe pe adversarul Său până la împlinirea voinței Sale.... Căci Dumnezeu se ascunde doar într-un înveliș pur, nu se unește cu ceva impur.... ceea ce nu exclude însă faptul că ființa umană este totuși expusă tuturor asupririlor în această împărăție a imperfecțiunii, în împărăția care aparține adversarului său, și că viața sa pământească nu este deci mai puțin dureroasă și plină de lupte decât cea a semenilor săi. Căci fără luptă nu ar putea exista nici victoria.... Dar adversarul lui Dumnezeu trebuia să fie învins, iar Iisus a îndurat cu adevărat cea mai dificilă bătălie dusă vreodată pe Pământ.... și a îndurat-o ca ființă umană, nu ca Dumnezeu....

Amin