• Zurück

Sühne der Schuld durch Christus....

Der Menschheit Leid auf Mich zu nehmen war unsagbar schwer.... Es gab nicht eine schlechte Tat, die sich nicht auswirken mußte an den Menschen, und ihr hättet unermeßlich leiden müssen, hättet ihr alle Sünden selbst abtragen sollen, die auf euch lasteten. Und die Sünde der einstigen Auflehnung gegen Gott war allein schon so groß, daß ihr sie nicht entsühnen konntet, weder in eurem gebundenen Zustand noch im Zustand als Mensch.... Darum nahm Ich alle eure Schuld auf Mich, die Auswirkung jeglicher bösen Tat fing Ich auf, alles lud Ich Meinem menschlichen Körper auf, und dieser sühnte nun eure Schuld durch ein überaus qualvolles Leiden und Sterben am Kreuz.... Mich bewog Meine Liebe dazu, euch zu helfen.... Und alles lichtvolle Geistige, alle geschaffenen Urwesen, die Mir treu blieben, erfüllte die gleiche Liebe zu euch.... Die Liebe aber lässet nichts verlorengehen, die Liebe lässet nichts in Finsternis, in Not und Qual.... Die Liebe Selbst erbot Sich zur Rettung, zur Tilgung der großen Schuld.... In einem licht- und liebeerfüllten Wesen stieg die Liebe Selbst zur Erde.... Doch was auf Erden nun vor sich gehen sollte, das mußte in einer menschlichen Form geschehen; es mußte die Liebe ein menschliches Kleid anziehen, Ich Selbst mußte Mich im Fleisch verkörpern und nahm darum Aufenthalt im Menschen Jesus, Der jedoch so sündenlos und rein war, daß Ich Mich in Ihm manifestieren konnte.... Und dieser Mensch Jesus entsühnte eure Schuld, dieser Mensch Jesus nahm die ungeheure Sündenlast der Menschheit auf Seine Schultern und ging damit zum Kreuz.... Und ob euch immer wieder das unmenschliche Leid geschildert wird, ihr werdet es nicht in seiner ganzen Tiefe erfassen können, denn die Mangelhaftigkeit eures Wesens hindert euch daran.... Seine Leiden waren unvergleichbar schwer, und Er wußte darum schon lange Zeit zuvor, denn Er war erfüllt von Meinem Geist, Der Ich in Ihm Selbst Aufenthalt genommen hatte, und daher wußte Er auch um alles, um Seine Mission und auch um Seinen Kreuzestod. Seine Seele zitterte und bebte, weil Er Mensch war, und Seine durch die Liebe erreichte Göttlichkeit gab Ihm wohl Kraft, aber sie verringerte nicht das Maß von Leiden.... Es ging ein Mensch zum Kreuz, Der für Seine Mitmenschen leiden wollte, um ihnen zu helfen. Denn dieser Mensch wußte um das unermeßliche Leid derer, die in der Tiefe festgehalten wurden von Meinem Gegner.... Jesus wußte, daß ein Opfer gebracht werden mußte, um diesem Gegner die Seelen abzukaufen.... Er wußte, daß die große Sündenschuld gesühnt werden mußte, um des Vaters Gerechtigkeit zufriedenzustellen, Der kein schuldbeladenes Kind aufnehmen konnte ins Vaterhaus.... Er wollte Mir Meine Kinder zurückbringen, Er wollte den Kaufpreis zahlen für die Seelen.... Und da die Schuld riesengroß war, so mußte auch das Opfer ungewöhnlich groß sein.... Und darum nahm der Mensch Jesus in diesem Wissen das übergroße Leid auf Sich, darum ließ Er an Sich geschehen, was kein Mensch außer Ihm ertragen hätte.... Er ging bewußt den Weg zum Kreuz und litt unsägliche Qualen, die zuletzt mit dem schmerzvollsten Tode am Kreuz endeten.... Die Größe dieses Barmherzigkeitswerkes an der Menschheit zu ermessen ist euch Menschen noch nicht möglich, aber ihr sollt euch immer wieder ins Gedächtnis rufen, daß Er völlig schuldlos war und gelitten hat für euch, die ihr ohne Sein Erlösungswerk nimmermehr aus der Tiefe hättet zum Vater zurückkehren können.... Ich Selbst war im Menschen Jesus, die Liebe erfüllte Ihn, ohne die Er nimmermehr dieses Werk hätte vollbringen können, aber Ich mußte Mich still in Ihm verhalten in den schwersten Stunden Seines Leidensganges, weil ein Mensch leiden und sterben mußte, denn die Gottheit in Ihm konnte nicht leiden, die Gottheit konnte aber auch keine Schuld tilgen ohne Sühne laut göttlicher Gerechtigkeit.... Was euch Menschen noch unfaßlich ist, das werdet ihr einstmals in seiner ganzen Tiefe erfassen können, und dann auch werdet ihr teilnehmen können an diesem größten Werk der Barmherzigkeit. Der Mensch Jesus stand durch Sein Menschsein in eurer Sphäre, und darum litt Seine Seele so entsetzlich, die von oben, aus dem Reiche des Lichtes, herabgestiegen war und in die tiefste Finsternis schaute und bedrängt wurde von den Kräften der Hölle.... Darum hat der Mensch Jesus nicht nur körperlich gelitten, sondern die tiefsten Seelenqualen erdulden müssen, die Seine Leiden noch ums Tausendfache erhöhten.... Aber Er hat euch Menschen Erlösung gebracht von Sünde und Tod....

Amen

Ispășirea vinovăției prin Hristos....

Să iau asupra Mea suferința omenirii a fost nespus de greu.... Nu a existat nici o faptă rea care să nu-și producă efectul asupra oamenilor și ar fi trebuit să suferiți incomensurabil, dacă ar fi trebuit să suportați voi înșivă toate păcatele care au cântărit asupra voastră. Iar păcatul fostei voastre răzvrătiri împotriva lui Dumnezeu era atât de mare în sine, încât nu ați putut să-l ispășiți, nici în starea legată, nici în starea de ființă umană.... De aceea, am luat asupra Mea toată vina voastră, am luat efectul fiecărei fapte rele, am încărcat totul pe trupul Meu uman și acesta a ispășit acum vina voastră printr-o suferință și moarte extrem de chinuitoare pe cruce.... Dragostea Mea M-a determinat să vă ajut.... Și toate ființele spirituale pline de lumină, toate ființele primordiale create care Mi-au rămas credincioase, au fost pline de aceeași iubire pentru voi.... Dar iubirea nu lasă nimic să se piardă, iubirea nu lasă nimic în întuneric, în adversitate și chin.... Iubirea S-a oferit pe Sine pentru mântuire, pentru răscumpărarea marii vinovății.... Într-o ființă plină de lumină și de iubire, iubirea însăși a coborât pe Pământ.... Dar ceea ce trebuia să se întâmple pe Pământ trebuia să aibă loc într-o formă umană; iubirea trebuia să îmbrace o haină omenească, Eu Însumi trebuia să Mă întrupez în trup și am locuit în ființa umană Iisus, Care, totuși, era atât de fără de păcat și de pur încât am putut să Mă manifest în El.... Și acest om Iisus a ispășit vina voastră, acest om Iisus a luat pe umerii Săi imensa povară a păcatelor omenirii și a mers cu ea la cruce.... Și chiar dacă suferința inumană vă este descrisă din nou și din nou, nu veți putea să o înțelegeți în toată profunzimea ei, pentru că lacunele ființei voastre vă împiedică să faceți acest lucru.... Suferința Sa a fost incomparabil de grea și El știa despre ea cu mult timp înainte, pentru că era umplut de spiritul Meu, Care își făcuse loc în El Însuși, și de aceea știa și El totul, despre misiunea Sa și, de asemenea, despre răstignirea Sa. Sufletul Său tremura și se cutremura pentru că era o ființă umană, iar divinitatea Sa obținută prin iubire, cu siguranță, I-a dat putere, dar nu a diminuat măsura suferinței.... La cruce a mers o ființă umană Care a vrut să sufere pentru semenii Săi pentru a-i ajuta. Pentru că această ființă umană știa despre imensa suferință a celor care erau ținuți în abis de adversarul Meu.... Iisus știa că trebuia făcut un sacrificiu pentru a cumpăra sufletele de la acest adversar.... El știa că marea vină a păcatului trebuia ispășită pentru a satisface dreptatea Tatălui, Care nu putea primi în casa Tatălui un copil plin de vină.... El a vrut să-Mi aducă copiii înapoi la Mine, a vrut să plătească prețul de cumpărare pentru suflete.... Și cum vina era enormă, jertfa trebuia să fie și ea neobișnuit de mare.... Și de aceea omul Iisus, știind acest lucru, a luat asupra Sa suferința imensă, de aceea a îngăduit să I se întâmple ceea ce nici o ființă umană în afară de El nu ar fi îndurat.... El a mers conștient pe drumul crucii și a suferit chinuri de nedescris, care în cele din urmă s-au încheiat cu cea mai dureroasă moarte pe cruce.... Pentru voi, oamenii, nu este încă posibil să măsurați măreția acestei lucrări de milă față de umanitate, dar ar trebui să vă amintiți mereu că El a fost complet nevinovat și a suferit pentru voi, care nu ați fi putut niciodată să vă întoarceți la Tatăl din adâncuri fără lucrarea Sa de răscumpărare.... Eu Însumi eram în omul Iisus, dragostea L-a umplut, fără de care El nu ar fi putut niciodată să realizeze această lucrare, dar a trebuit să tac în El în cele mai dificile ceasuri ale suferinței Sale, pentru că o ființă umană trebuia să sufere și să moară, deoarece Divinitatea din El nu putea suferi, dar nici Divinitatea nu putea răscumpăra vina fără o ispășire conform justiției divine.... Ceea ce este încă de neînțeles pentru voi, oamenii, veți putea într-o zi să înțelegeți în toată profunzimea sa și atunci veți putea participa și voi la această cea mai mare lucrare de milă. Omul Iisus a stat în sfera voastră prin umanitatea Sa, și de aceea sufletul Său a suferit atât de cumplit, care coborâse de Sus, din împărăția luminii, și privea în cel mai adânc întuneric și era asuprit de forțele iadului.... De aceea, omul Iisus nu a suferit doar fizic, ci a trebuit să îndure și cele mai profunde chinuri ale sufletului, ceea ce a mărit de o mie de ori suferința Sa.... Dar El v-a adus mântuirea din păcat și din moarte...

Amin