• Zurück

Gäste der Erde.... Rechte Verwalter....

Bleibet euch dessen eingedenk, daß ihr alle nur Gäste seid auf dieser Erde, daß eure eigentliche Heimat nicht das vergängliche Reich ist, sondern daß ihr nur vorübergehend hier weilet, um ausgereift in eure Heimat zurückkehren zu können, die ihr einstens freiwillig verlassen habt, einmal aber wieder dahin gelangen müsset, von wo ihr ausgegangen seid. Würdet ihr Menschen euch mehr eurer Erdenaufgabe bewußt sein, würdet ihr euch wirklich nur als Gäste auf dieser Erde fühlen, dann würdet ihr auch nicht euch bemühen, in dieser Welt des Scheins festen Fuß zu fassen. Ihr würdet immer nur daran denken, recht reich gesegnet wieder zurückkehren zu können in eure Heimat, ihr würdet auf Erden euch nur das aneignen wollen, was ihr mit hinübernehmen dürfet, und alles sonstige Bemühen würde euch unnütz und wertlos erscheinen, und dann wäre auch euer Ausreifen gesichert, ihr erfülltet euren Erdenlebenszweck und brauchtet nimmermehr einen Leerlauf zu befürchten.... Denn als "Gäste" würdet ihr euch nicht etwas aneignen wollen, was ihr zurücklassen müsset, und darum wäre euer Streben anderen zugewendet.... Solange ihr euch aber nicht als Gäste, sondern als Herren dieser Erde fühlet, verkennet ihr euren eigentlichen Erdenlebenszweck, und all euer Wollen, Denken und Handeln wird falsch sein, es wird nicht dem Zweck entsprechen, eure Seelenreife zu erhöhen. Und wenn ihr auch einen irdischen Besitz euer eigen nennt, wenn ihr reich gesegnet seid mit irdischen Gütern.... sofern ihr euch nur als Verwalter betrachtet, werdet ihr euren Besitz auch richtig verwerten und dadurch auch geistige Güter erringen können. Mit geliehenem Gut sollet ihr immer in richtiger Weise wirtschaften, d.h. nicht allein Nutznießer dessen sein wollen, sondern eure Mitmenschen daran teilnehmen lassen.... Dann wird es euch Segen bringen, es wird euch geistige Güter eintragen, die unvergänglich sind. So wie ihr empfanget, sollet ihr auch geben.... Denn der Herr, Der Seine Gäste reich bewirtet, Der will allen zukommen lassen, was sie brauchen, und Er wird Seine Gäste Selbst dazu auffordern, auszuteilen einem jeden, der Gaben benötigt. Und so auch sollet ihr daran denken, daß ein jeder Mensch das gleiche Recht hat auf Dinge, die er zum Leben benötigt, daß ein jeder Mensch auf dieser Erde ein Gast ist, gleich euch, und daß der Herr keinen Seiner Gäste darben lassen will und ihr darum in Seinem Willen handelt, wenn ihr eure Mitmenschen bedenket mit Gaben der Liebe.... Einst müsset ihr doch alles hingeben. Versuchet daher, euch zuvor schon freiwillig dessen zu entledigen, denn ein solches Handeln wird für euch keinen Verlust, sondern doppelten Segen eintragen, den ihr erst erkennen werdet, wenn ihr diese Erde verlasset und ihr im jenseitigen Reich einen Reichtum vorfindet.... wenn ihr erkennen werdet, daß ihr durch euer Handeln auf Erden euch die Liebe vieler Menschen errungen habt, die euch nachfolgt in die Ewigkeit.... Wie blind sind die Menschen, die sich Besitz ansammeln, die sich ihres irdischen Besitzes erfreuen und keinen anderen daran teilnehmen lassen.... und wie armselig wird ihr Los sein nach dem Tode ihres Leibes. Ihr Menschen wisset alle, daß euer Leben auf dieser Erde begrenzt ist, und doch läßt euer Leben keine Vorsorge erkennen für euer eigentliches Leben in dem Reich, das wahrhaft besteht, das aber sehr verschieden sein kann in seiner Beschaffenheit, weil es an euch selbst liegt, wie ihr es euch gestaltet. Viel liebendes Entgegenkommen werdet ihr dort finden, wenn ihr auf Erden euren Mitmenschen Liebe erwiesen habt, es wird euch zugemessen werden, wie ihr selbst gegeben habt, und ihr werdet wahrlich keinen Verlust zu verzeichnen brauchen, sondern tausendfacher Gewinn wird euch erwachsen aus jeder Gabe, die ihr liebenden Herzens austeilet. Betrachtet euch nur als Gäste auf dieser Erde und alles, was ihr besitzet, als geliehenes Gut, mit dem ihr aber frei schalten und walten dürfet.... Und verwaltet also dieses Gut im Sinne Dessen, Der es euch gab; wirket damit in Liebe.... und ihr werdet einen Segen erfahren, den ihr nicht ermessen könnet, solange ihr auf Erden lebt.... Ihr kehret dann reich beladen in eure wahre Heimat zurück und so gestaltet, wie ihr einst von ihr ausgegangen seid....

Amen

Oaspeți ai Pământului.... Administratori corecți....

Țineți minte că sunteți cu toții doar oaspeți pe acest Pământ, că adevărata voastră casă nu este împărăția trecătoare, ci că stați aici doar temporar pentru a vă putea întoarce cu maturitate la casa voastră, pe care ați părăsit-o cândva în mod voluntar, dar care într-o zi va trebui să vă întoarceți de unde ați venit. Dacă voi, oamenii, ați fi mai conștienți de sarcina voastră pământească, dacă v-ați simți cu adevărat doar ca niște oaspeți pe acest Pământ, atunci nu v-ați mai strădui să vă faceți un punct de sprijin ferm în această lume a aparențelor. V-ați gândi doar la posibilitatea de a vă întoarce din nou acasă, bogat binecuvântați, ați dori să dobândiți pe Pământ doar ceea ce vi se permite să luați cu voi, iar toate celelalte eforturi vi s-ar părea inutile și lipsite de valoare, și atunci și maturizarea voastră ar fi asigurată, v-ați îndeplini scopul vieții pământești și nu ar trebui să vă temeți niciodată de o clipă de zădărnicie.... Pentru că, în calitate de "oaspeți", nu ați dori să dobândiți ceva ce trebuie să lăsați în urmă și, prin urmare, strădania voastră s-ar îndrepta spre ceilalți.... Totuși, atâta timp cât nu vă simțiți oaspeți, ci stăpâni ai acestui Pământ, veți judeca greșit scopul real al vieții pământești, iar toate intențiile, gândurile și acțiunile voastre vor fi greșite, nu vor corespunde scopului de a crește maturitatea sufletului vostru. Și chiar dacă numiți posesiunile pământești ca fiind ale voastre, chiar dacă sunteți bogat binecuvântați cu bunuri pământești.... cu condiția să vă considerați doar niște administratori, veți putea să vă folosiți corect și bunurile pe care le dețineți și astfel veți obține și bunuri spirituale. Ar trebui să folosiți întotdeauna bunurile împrumutate în mod corect, adică să nu doriți doar să beneficiați de ele, ci să îi lăsați și pe semenii voștri să participe la ele..... Atunci vă va aduce binecuvântări, vă va aduce bunuri spirituale care sunt veșnice. Așa cum primiți, ar trebui, de asemenea, să dați.... Pentru că Domnul, care își primește cu bogăție oaspeții, vrea să dea fiecăruia ceea ce are nevoie, și El Însuși va chema oaspeții Săi să împartă tuturor celor care au nevoie de daruri. Și astfel, ar trebui să vă amintiți, de asemenea, că fiecare persoană are același drept la lucrurile de care are nevoie pentru a trăi, că fiecare persoană de pe acest Pământ este un oaspete, la fel ca și voi, și că Domnul nu vrea să lase pe niciunul dintre oaspeții Săi să flămânzească și că, prin urmare, acționați în voia Lui atunci când acordați daruri de dragoste semenilor voștri.... Într-o zi va trebui să dați totul. De aceea, încercați să vă debarasați voluntar de ele în prealabil, deoarece o astfel de acțiune nu va avea ca rezultat o pierdere pentru voi, ci o dublă binecuvântare pe care o veți recunoaște doar atunci când veți părăsi acest Pământ și veți găsi bogăția în împărăția de dincolo.... când veți realiza că prin acțiunile voastre pe Pământ ați câștigat dragostea multor oameni care vă vor urma în eternitate.... Cât de orbi sunt oamenii care acumulează averi, care se bucură de bunurile lor pământești și nu lasă pe nimeni altcineva să aibă parte de ele.... și cât de nefericită va fi soarta lor după moartea trupului lor. Voi, oamenii, știți cu toții că viața voastră pe acest Pământ este limitată și, cu toate acestea, viața voastră nu dezvăluie nicio prevedere pentru viața voastră reală în Împărăția care există cu adevărat, dar care poate fi foarte diferită în natura ei, deoarece depinde de voi înșivă cum o modelați. Veți găsi acolo multă considerație plină de iubire dacă ați arătat iubire față de semenii voștri de pe Pământ, veți primi proporțional cu propria voastră dăruire și, cu adevărat, nu va trebui să înregistrați o pierdere, ci un câștig de o mie de ori mai mare va apărea din fiecare dar pe care îl împărțiți cu o inimă plină de iubire. Considerați-vă doar oaspeți pe acest Pământ și considerați-vă pe voi înșivă oaspeți pe acest Pământ și tot ceea ce dețineți ca fiind o proprietate împrumutată, dar pe care aveți voie să o folosiți liber.... Și administrați astfel acest bun în spiritul Celui care vi l-a dat; lucrați cu el cu dragoste.... și veți experimenta o binecuvântare pe care nu o puteți măsura atâta timp cât trăiți pe Pământ.... Vă veți întoarce apoi la adevărata voastră casă, bogat încărcați și modelați așa cum ați ieșit odată din ea....

Amin