• Zurück

Ernste Mahnung und Warnung vor Vergänglichem....

Werdet euch dessen bewußt, daß alles vergänglich ist und daß ihr selbst ebenfalls einen vergänglichen Leib traget, daß ihr alles zurücklassen müsset, so die Stunde eures Hinscheidens von der Erde gekommen ist, daß dann nur eure Seele bestehenbleibt, und zwar in der Verfassung, die ihr selbst ihr auf Erden gegeben habt. Werdet euch dessen bewußt, daß sie die Einstellung mit hinübernimmt in das geistige Reich, die ihr als Menschen hattet zur Welt, daß sie noch ebenso an der Materie hängt oder diese verachtet, wie ihr es auf Erden getan habt, daß aber dann ein überaus qualvoller Zustand ihr Los ist, wenn nur die Materie euer Sinnen und Trachten war, die sie nun zurücklassen muß und darum arm und elend im jenseitigen Reich ankommt, dagegen leicht und frei und glückselig sie sich hinaufschwingt, wenn keinerlei Bindungen zur Erde sie belasten, wenn ihr Sinnen und Trachten schon auf Erden geistig gerichtet war.... Bedenket doch, ihr Menschen, daß euch die Welt nur Scheingüter schenken kann, die keinen Bestand haben, daß ihr euch aber zum Sklaven derer macht, wenn ihr sie nicht überwindet und eben als Scheingüter erkennet. Die Gier nach der Materie, nach irdischen Gütern, ist die größte Gefahr für die menschliche Seele, und diese Gier ist überstark bei den Menschen auf dieser Erde und wächst ständig an, je näher es dem Ende zugeht. Die Menschen sind völlig erblindet im Geist, ihr Denken ist verwirrt, sie schaffen und wirken nur für die Welt und achten nicht ihrer Seele, die darben muß und die doch allein nur bestehenbleibt, wenn alles andere vergeht und vergangen ist. Und doch werden die Menschen unentwegt darauf hingewiesen, wie nutzlos ihr Beginnen ist und welches Los ihre Seele erwartet nach dem Tode. Sie werden darauf hingewiesen, doch sie können nur immer ermahnt und gewarnt, nicht aber gezwungen werden zur Änderung ihres Willens und ihrer Gedanken. Und dieser Mahnungen und Warnungen achten sie nicht und bleiben auch unberührt durch die Ankündigung des nahen Endes, weil sie nicht daran glauben. Und darum äußert Gott Sich zuweilen so offensichtlich, indem Er den Menschen nimmt, was sie von selbst nicht hingeben wollen. Es ist dies wohl eine göttliche Offenbarung, doch auch nur von wenigen als solche erkannt. Es ist eine Offenbarung, die deutlich genug den Menschen das Wirken Gottes zu erkennen gibt, weil sie nicht dagegen ankönnen, weil sie nicht vermögen, sich zur Wehr zu setzen, weil sie ihre völlige Ohnmacht zugeben müssen und darum sehr wohl erkennen könnten, daß eine höhere Macht tätig ist nach Ihrem Willen. Und doch wollen sie diese Macht nicht anerkennen, ja sie leugnen Sie noch eher und können nicht gehindert werden, weil sie im Besitz des freien Willens sind. Gott redet überall, und Seine Stimme kann von jedem gehört werden, und doch bleiben die meisten unberührt davon und richten ihre Augen nur der Welt und ihren Gütern zu, und im Herzen verstummt das Verlangen nach der Materie nicht, weshalb sie alles Verlorene schnellstens wieder zurückgewinnen möchten, die Seele aber weiterdarben lassen. Dennoch lässet Gott nicht nach in Seinem Bemühen, die Menschen von der Materie zu lösen. Es wird noch viel geschehen bis zum Ende, was dazu dienet, und wohl denen, die Sinn und Zweck von Zerstörungen und Katastrophen erkennen und auch Den, Der über die Schöpfung gebietet; wohl denen, die Gott in allem Geschehen erkennen und Ihn anrufen um Schutz und Hilfe in jeglicher Not.... Ihnen wird Hilfe werden, auf Erden und auch im geistigen Reich, sie werden leben, wenngleich sie gestorben sind....

Amen

Admonestare serioasă și avertisment față de ceea ce este efemer....

Fiți conștienți de faptul că totul este trecător și că și voi înșivă purtați un trup trecător, că va trebui să lăsați totul în urmă când va veni ceasul plecării voastre de pe Pământ, că atunci va rămâne doar sufletul vostru, și asta în starea pe care voi înșivă i-ați dat-o pe Pământ. Fiți conștienți de faptul că el va adopta în împărăția spirituală atitudinea pe care voi, ca ființe umane, ați avut-o față de lume, că se va agăța în continuare de materie sau o va disprețui, la fel ca și voi pe Pământ, dar că soarta lui va fi atunci o stare extrem de chinuitoare, dacă numai materia era reprezentată de gândurile și aspirațiile voastre, pe care acum trebuie să le lase în urmă și astfel ajunge sărac și mizerabil în împărăția de dincolo, în timp ce el se înalță ușor, liber și fericit, dacă nu este împovărat de nicio legătură cu Pământul, dacă gândurile și aspirațiile sale erau deja orientate spiritual pe Pământ.... Gândiți-vă, oameni buni, că lumea nu vă poate oferi decât bunuri de fațadă, care nu durează, dar că vă faceți sclavii acestora dacă nu le depășiți și nu le recunoașteți ca fiind bunuri de fațadă. Lăcomia pentru materie, pentru bunurile pământești, este cel mai mare pericol pentru sufletul uman, iar această lăcomie este copleșitoare printre oamenii de pe acest Pământ și crește constant cu cât ei se apropie mai mult de sfârșit. Oamenii sunt complet orbiți în spirit, gândirea lor este confuză, ei creează și muncesc doar pentru lume și nu acordă atenție sufletului lor, care trebuie să rabde și care va supraviețui doar atunci când toate celelalte vor dispărea. Și totuși, oamenilor li se reamintește în mod constant cât de inutile sunt începuturile lor și ce soartă îl așteaptă pe suflet după moarte. Li se atrage atenția, dar ei pot fi doar admonestați și avertizați, nu forțați să-și schimbe voința și gândurile. Iar ei nu acordă nicio atenție acestor avertismente și atenționări și, de asemenea, rămân neafectați de anunțul sfârșitului apropiat, deoarece ei nu cred în el. Și de aceea Dumnezeu se exprimă uneori atât de evident, luându-le oamenilor ceea ce ei nu vor să dea de la ei înșiși. Aceasta este cu siguranță o revelație divină, dar foarte puțini sunt cei care o recunosc ca atare. Este o revelație care le dezvăluie oamenilor destul de clar activitatea lui Dumnezeu, pentru că nu se pot lupta cu ea, pentru că sunt incapabili să se apere, pentru că trebuie să își recunoască neputința totală și, prin urmare, ar putea foarte bine să recunoască faptul că o putere superioară este activă în conformitate cu voința lor. Și totuși, ei nu vor să recunoască această Putere, ba chiar o neagă și mai mult și nu pot fi împiedicați pentru că sunt în posesia liberului arbitru. Dumnezeu vorbește pretutindeni și vocea Lui poate fi auzită de toată lumea, dar cei mai mulți rămân neafectați de ea și își îndreaptă privirea doar spre lume și spre bunurile ei, iar dorința de materie nu încetează în inima lor, motiv pentru care ei ar dori să recupereze cât mai repede tot ceea ce au pierdut, dar să lase sufletul să continue să moară. Cu toate acestea, Dumnezeu nu renunță la efortul Său de a-i elibera pe oameni de materie. Până la sfârșit se vor mai întâmpla multe lucruri care servesc acestui scop, iar acest lucru este bun pentru cei care recunosc sensul și scopul distrugerilor și al dezastrelor și, de asemenea, pe Cel care poruncește creației; bun pentru cei care Îl recunosc pe Dumnezeu în tot ceea ce se întâmplă și Îl cheamă pentru protecție și ajutor în orice adversitate.... Aceștia vor fi ajutați pe Pământ și, de asemenea, în împărăția spirituală, vor trăi chiar dacă au murit....

Amin