• Zurück

Zustand der Seelen im Jenseits.... Irrglaube - Unglaube - Liebe....

Unbegreiflich ist es vielen Menschen, daß sie direkte Verbindung haben können mit Mir, die bewiesen ist durch Meine Ansprache, durch das Vernehmen Meines Wortes in gedanklicher Form. Und das ist ein Zeichen der Entfernung von Mir einerseits wie andererseits eines toten Glaubens, eines Glaubens, der wohl traditionell übernommen wurde, aber nicht lebendig ist.... Es ist ein schulmäßig übernommenes Wissen, das nur selten gedanklich so verarbeitet wird, daß der Mensch Stellung dazu nimmt. Auch aus solchem übernommenen Wissen könnten die Menschen ableiten, daß Sich die ewige Gottheit offenbaren muß und wird, doch auch der Glaube an die ewige Gottheit ist schwach, und darum werden auch die Glaubenslehren nicht ernst genommen, so daß ein geistiger Fortschritt erzielt würde, der schon darin besteht, daß der Mensch die Verbindung mit Mir herzustellen sucht. Ich muß vorerst ernstlich anerkannt werden, ehe Ich Mich einem Menschen offenbaren kann.... Und dieser überzeugte Glaube an Mich fehlt unendlich vielen Menschen, und dies ist der Grund, daß sie auch in geistiger Finsternis leben und in dieser Finsternis in das jenseitige Reich eingehen. Was sie auf Erden versäumten, muß nun im Jenseits unbedingt nachgeholt werden.... sie müssen nachdenken.... und sie werden oft dazu zu schwach sein aus eigener Schuld. Folgen ihnen Liebewerke in die Ewigkeit nach, so sind sie nicht völlig kraftlos, trotz des Unglaubens, und ihre Kraft besteht darin, daß ihnen die Erinnerung nicht ganz genommen ist an das Wissen, das sie auf Erden nicht ernst nahmen, daß sie also nun nachdenken können, während die glaubenslosen Seelen, denen keine Werke der Liebe gefolgt sind, in unsagbarer Not sich befinden, weil sie nicht fähig sind, klare Gedanken zu fassen und sich mit diesen auseinanderzusetzen. Dennoch können auch diese Seelen belehrt werden im geistigen Reich von Seelen, die ihnen verständlich das darbieten können, was sie wissen müssen.... wenn sie ihre Belehrungen annehmen wollen. Fürbitte für diese Seelen zu leisten ist ein Werk größter Liebe und Barmherzigkeit, damit sie Kraft zum Wollen bekommen und bei den Kreisen Zugang suchen, wo ihnen Aufklärung gegeben werden kann. Werke der Liebe können jedes Manko ausgleichen und die Seele gläubig werden lassen, doch die geistige Finsternis wird erst von ihnen weichen, wenn sie Jesus Christus anerkennen, weil Er allein ihre Schuld tilgen kann, die der Unglaube auf Erden gezeitigt hat. Irregeleitetes Denken kann schnell recht gerichtet werden, wo Liebe und Glaube vorhanden waren auf Erden, doch ungläubige Menschen müssen erst eingeführt werden in ein Wissen, weil sie es auf Erden vor sich selbst nicht gelten lassen wollten, auch wenn sie es ihren Mitmenschen gegenüber vertreten haben.

Ich kann den Seelen nicht schlagartig die Erkenntnis geben, die Mich nicht anerkennen und deren Liebe nicht Mir oder ihren Mitmenschen galt.... Ich kann ihnen nur die Möglichkeit geben, sich ein Wissen anzueignen unter der Voraussetzung, daß ihr Wille nicht mehr Mir widersetzlich ist.... Dann ist Meine erbarmende Liebe auch bereit, ihnen Licht zu geben, so sie danach verlangen. Dann wird ihnen wieder das Evangelium zugeführt, das sie nun im freien Willen annehmen oder auch ablehnen können. Und je nach ihrem Willen zum Guten und ihrem Verlangen nach Belehrungen wird ihnen nun Meine Lehre Licht geben und der Aufstieg vonstatten gehen. Doch viel Leid und Qualen in der Finsternis gehen voran, ehe eine ungläubig von der Erde abgeschiedene Seele von einem Lichtstrahl berührt wird und ihm nachgeht; dann aber ist sie auch bereit zur Wesenswandlung, so sie einmal die Wohltat des Lichtes empfunden hat, die sie nun ständig begehrt, bis es ihr zuteil geworden ist.... Die Finsternis gibt ihre Seelen nur selten frei, doch Ich weiß es, wann Ich die Pforten öffnen und den Seelen die Freiheit geben kann, Ich weiß es, wann sie für einen Lichtstrahl empfänglich sind, und Ich helfe ihnen, den Weg zu finden, der endlich zu Mir führt und zur Seligkeit....

Amen

Starea sufletelor în lumea de dincolo.... Convingere greșită - Necredință - Iubire....

Este de neînțeles pentru mulți oameni că pot avea un contact direct cu Mine, lucru dovedit prin adresarea Mea, prin ascultarea Cuvântului Meu în formă mentală. Iar acesta este un semn de îndepărtare de Mine, pe de o parte, precum și de credință moartă, pe de altă parte, o credință care a fost cu siguranță adoptată în mod tradițional, dar care nu este vie.... Este o cunoaștere care a fost adoptată în mod scolastic și care nu este decât rareori prelucrată mental în așa fel încât ființa umană să ia atitudine față de ea. Oamenii ar putea, de asemenea, să deducă din astfel de cunoștințe adoptate că Divinitatea eternă trebuie să se reveleze și se va revela, însă credința în Divinitatea eternă este de asemenea slabă și, prin urmare, nici învățăturile de credință nu sunt luate în serios, astfel încât să se realizeze un progres spiritual care constă deja în faptul că ființa umană caută să stabilească un contact cu Mine. Trebuie mai întâi să fiu recunoscut în mod serios înainte de a Mă dezvălui unei ființe umane.... Iar această credință convinsă în Mine lipsește cu desăvârșire la mulți oameni și acesta este motivul pentru care și ei trăiesc în întunericul spiritual și intră în împărăția de dincolo în acest întuneric. Ceea ce au neglijat să facă pe Pământ trebuie acum să fie absolut compensat în lumea de dincolo.... ei trebuie să reflecteze.... și de multe ori vor fi prea slabi pentru a face acest lucru din vina lor. Dacă faptele de iubire îi urmează în veșnicie, ei nu sunt complet neputincioși în ciuda necredinței lor, iar puterea lor constă în faptul că amintirea cunoștințelor pe care nu le-au luat în serios pe Pământ nu le este luată în întregime, că, prin urmare, ei pot reflecta acum, în timp ce sufletele necredincioase, care nu au fost urmate de fapte de iubire, se află în greutăți de nedescris, deoarece nu sunt capabile să înțeleagă gândurile clare și să le abordeze. Cu toate acestea, chiar și aceste suflete pot fi instruite în împărăția spirituală de către suflete care le pot prezenta într-un mod ușor de înțeles ceea ce trebuie să știe.... dacă vor să accepte instrucțiunile lor. A mijloci pentru aceste suflete este o lucrare de cea mai mare iubire și milă, pentru ca ele să primească puterea de a dori și de a căuta să aibă acces la cercurile în care li se poate oferi iluminarea. Lucrările de iubire pot compensa orice neajuns și pot permite sufletului să devină credincios, însă întunericul spiritual îi va părăsi doar atunci când îl vor recunoaște pe Iisus Hristos, pentru că numai El poate răscumpăra vina pe care necredința a provocat-o pe Pământ. Gândirea greșită poate fi îndreptată rapid acolo unde a existat dragoste și credință pe Pământ, însă oamenii necredincioși trebuie mai întâi să fie introduși în cunoaștere, pentru că nu au vrut să o accepte înaintea lor pe Pământ, chiar dacă au reprezentat-o semenilor lor.

Nu pot da brusc cunoașterea unor suflete care nu Mă recunosc și a căror iubire nu se aplică nici Mie, nici semenilor lor.... Nu pot să le dau posibilitatea de a dobândi cunoașterea decât cu condiția ca voința lor să nu se mai opună Mie.... Atunci, iubirea Mea milostivă este dispusă să le dea și lumină, dacă o doresc. Atunci le va fi furnizată din nou Evanghelia, pe care acum o pot accepta sau, de asemenea, respinge de bunăvoie. Și, în funcție de voința lor de bine și de dorința lor de instruire, învățătura Mea le va da acum lumină și ascensiunea va continua. Dar multe suferințe și chinuri în întuneric o vor preceda înainte ca un suflet necredincios plecat de pe Pământ să fie atins de o rază de lumină și să o urmeze; dar atunci va fi pregătit și el pentru schimbarea de natură odată ce va simți beneficiul luminii, pe care acum o dorește în mod constant până când aceasta îi va fi acordată.... Întunericul nu-și eliberează decât rareori sufletele, dar Eu știu când pot deschide porțile și le dau sufletelor libertatea, știu când sunt receptive la o rază de lumină și le ajut să găsească calea care duce în cele din urmă la Mine și la beatitudine....

Amin