• Zurück

Vergöttlichen der Geschöpfe zu Kindern....

Es ist ein Gesetz von Ewigkeit, daß Ich herrsche über alle Geister im Himmel und auf Erden, über alle Wesen des Lichtreiches und der Finsternis, über alles, was Ich geschaffen habe aus Liebe, in Weisheit und voller Kraft; es ist ein Gesetz, daß Mir alles untersteht und Ich sonach der Herr bin, Dessen Macht unbegrenzt ist und Der ebensoleicht vernichten kann, was Sein Wille erstehen ließ.... Doch die Weisheit war ebenso beteiligt wie die Liebe beim Erschaffen der Dinge, und darum vernichte Ich nicht willkürlich, sondern lasse ewiglich bestehen das Wesenhafte, das Mir untertan ist, suche es aber umzugestalten in Wesen, die mit Mir zusammen schaffen und gestalten können, also zu Meinem Ebenbild werden, weil Mich eine unermeßliche Liebe erfüllt zu dem, was Ich erschaffen habe. Ich Selbst will tätig sein können in diesen Wesen, auf daß sie ihrer Göttlichkeit bewußt werden und ewig leben in strahlender Seligkeit. Ich bin ein Gott der Liebe und nähere Mich allen Meinen Geschöpfen in Liebe; Ich weiß aber auch um eines jeden Willen, Meine Liebe anzunehmen, und dementsprechend wirkt sich Meine Liebe aus auf die Geschöpfe. Wo Liebe ist, kommt das Geschöpf Mir entgegen, wo die Liebe fehlt, wendet es sich ab von Mir, und Meine Liebe bleibt wirkungslos, d.h., sie zwingt nicht zur Erwiderung. In einem Liebestadium aber befindet sich das Geschöpf, sowie es im Zustand des freien Willens, als Mensch, Mich suchet, Mir zustrebt, also Verlangen hat nach seinem Herrn und Schöpfer von Ewigkeit. Dann also kann Meine Liebe in dieses Geschöpf einstrahlen, und sie findet Erwiderung.... Der Mensch tritt bewußt mit Mir in Verbindung, er ist Mir bewußt untertan, und nun kann die Umgestaltung beginnen, d.h. das Heranbilden zu einem Mir-gleichen Wesen, das Vergöttlichen der Werke, die aus Meiner Hand hervorgegangen sind als "Werk", aber "göttliche Kinder" werden sollen.... was jedoch nur der freie Wille des Menschen selbst vollbringen kann. Wer dieses Mysterium begreift.... das Werden zu Göttern aus erstandenen Werken Meiner Macht.... der gehört schon zu denen, an denen sich das Umwandeln vollzieht, denn es ist ein gewisser Erkenntnisgrad, den der Mensch dann besitzt und der wieder ein Zeichen göttlicher Kraft ist, die dem Menschen nun schon innewohnt. Und dieser Erkenntnisgrad nimmt zu, je weiter der Wandlungsprozeß fortschreitet, je mehr göttliche Eigenschaften es gewinnt durch Selbstgestaltung zur Liebe, denn das Göttliche ist und bleibt die Liebe.... Die Glückseligkeit eines göttlichen Wesens, Meines Ebenbildes, besteht darin, daß es licht- und kraftdurchstrahlt ist.... daß es voller Weisheit und Macht ist, die es stets nützen wird in Meinem Liebegeist, weil es selbst pur Liebe geworden ist, ansonsten es auch licht- und kraftlos bliebe. Ein göttliches Wesen ist ein vollkommenes Wesen, dem nichts mangelt.... Jede Einschränkung, jede Begrenzung, ist ein Zeichen von Unvollkommenheit. Doch welchen Grad auch das Wesen erreicht hat.... immer wird im gleichen Maß die Erkenntnis steigen, wie sich die Liebe steigert, denn beides gehört unweigerlich zusammen. Es bedeutet also allein das einen geistigen Aufstieg, was die Liebe bewirkt hat, denn diese führt mit sich auch die Erkenntnis, das Wissen, das von Herz und Verstand des Menschen aufgenommen wird. Liebeswirken ist die Leiter zur Höhe, und Stufe um Stufe erklimmt der Mensch, so er sich umgestaltet zur Liebe und also dem göttlichen Urwesen sich ständig mehr angleichet. Dies ist das Urgesetz von Ewigkeit, daß die Liebe die Kraft war, die alles erstehen ließ, also den Erschaffungsakt möglich machte, daß sie aber ebenso auch die Kraft ist, das Erschaffene zu vergöttlichen, ein Vorgang, den Meine Geschöpfe selbst vollziehen müssen.... aber auch können, weil die Urkraft auch in ihnen selbst als ein Funke ruht, der nur entzündet zu werden braucht, um die gleiche Allgewalt zu besitzen, die Mein Urwesen aufweiset. Meine Geschöpfe können sich selbst vergöttlichen durch die Liebe.... Ihr Menschen begreifet diesen Ausspruch nicht eher, bis ihr den Grad erreicht habt, da ihr erkennet als Folge eines Liebelebens.... da wie ein strahlendes Licht euch alle Zusammenhänge offenbar werden, da euer Geist erleuchtet ist, was aber nur die Liebe bewirket. Dann kommet ihr Meinem Urwesen immer näher, dann bin Ich nicht mehr euer Schöpfer, euer Herr, Dem ihr untertan sein müsset, sondern Ich bin euer Vater, Der voller Liebe euch, Seine Kinder, an das Herz ziehet, Der Seinen Willen in euch wiederfindet und eine unsagbare Seligkeit empfindet, die auch auf euch überstrahlt, dann hat sich das Gesetz erfüllet, das der gesamten irdischen und geistigen Schöpfung zugrunde liegt....

Amen

Divinizarea creaturilor în copii....

Este o lege din veșnicie că Eu stăpânesc peste toate spiritele din Ceruri și de pe Pământ, peste toate ființele din împărăția luminii și din cea a întunericului, peste tot ceea ce am creat din iubire, cu înțelepciune și putere deplină; este o lege că totul Îmi este supus și că, prin urmare, Eu sunt Domnul, a cărui putere este nelimitată și Care poate la fel de bine să distrugă ceea ce voința Sa a adus la existență.... Cu toate acestea, înțelepciunea a fost la fel de implicată ca și iubirea în crearea lucrurilor și, de aceea, nu distrug în mod arbitrar, ci las veșnic să existe ființa care Mi se supune, dar încerc să o remodelez în ființe care pot crea și modela împreună cu Mine, devenind astfel imaginea Mea, pentru că o imensă iubire Mă umple pentru ceea ce am creat. Eu Însumi vreau să pot fi activ în aceste ființe pentru ca ele să devină conștiente de divinitatea lor și să trăiască veșnic în fericire radiantă. Eu sunt un Dumnezeu al iubirii și Mă apropii de toate creațiile Mele vii cu iubire; cu toate acestea, știu și despre voința fiecăruia de a accepta iubirea Mea, iar iubirea Mea are un efect corespunzător asupra creaturilor. Acolo unde dragostea este prezentă, creatura vine spre Mine, acolo unde dragostea este absentă, ea se îndepărtează de Mine, iar dragostea Mea rămâne ineficientă, adică nu obligă la un răspuns. Dar creatura se află în stare de iubire de îndată ce Mă caută în stare de voință liberă, ca ființă umană, se străduiește spre Mine, astfel tânjește după Domnul și Creatorul său din veșnicie. Atunci iubirea Mea poate iradia în această creatură și va fi reciprocă.... Ființa umană intră în mod conștient în contact cu Mine, Mi se supune în mod conștient, iar acum poate începe transformarea, adică dezvoltarea într-o ființă asemănătoare Mea, divinizarea operelor care au ieșit din mâna Mea ca "operă", dar care urmează să devină "copii divini"...., care, însă, nu poate fi realizată decât prin însăși voința liberă a ființei umane. Oricine sesizează acest mister.... devenind dumnezei din lucrări apărute din puterea Mea.... face deja parte dintre cei în care are loc transformarea, deoarece este un anumit grad de cunoaștere pe care ființa umană îl posedă atunci și care este din nou un semn al forței divine care este acum deja inerentă ființei umane. Iar acest grad de cunoaștere crește cu cât procesul de transformare avansează mai mult, cu atât mai multe calități divine capătă prin autoconfigurarea în iubire, căci divinul este și rămâne iubire.... Fericirea unei ființe divine, imaginea Mea, constă în faptul că este pătrunsă de lumină și putere.... că este plină de înțelepciune și putere pe care le va folosi întotdeauna în spiritul Meu de iubire, deoarece a devenit ea însăși iubire pură, altfel ar rămâne și ea fără lumină și fără putere. O ființă divină este o ființă perfectă căreia nu-i lipsește nimic.... Orice restricție, orice limitare, este un semn de imperfecțiune. Dar orice grad pe care l-a atins ființa.... cunoașterea va crește întotdeauna în aceeași măsură în care crește și iubirea, căci amândouă aparțin inevitabil împreună. Astfel, numai ceea ce a adus iubirea semnifică ascensiunea spirituală, căci și aceasta poartă cu sine realizarea, cunoașterea, pe care o primește inima și intelectul ființei umane. Lucrarea iubirii este scara ascensiunii, iar ființa umană urcă treaptă cu treaptă dacă se transformă în iubire și devine astfel din ce în ce mai mult asemănătoare cu ființa divină primordială. Aceasta este legea fundamentală a veșniciei, că iubirea a fost forța care a permis ca totul să ia ființă, deci a făcut posibil actul creației, dar că ea este și forța de a diviniza ceea ce este creat, proces pe care creațiile Mele vii trebuie să îl realizeze ele însele.... dar sunt și ele capabile să o facă, pentru că puterea primordială se odihnește și în ele ca o scânteie care trebuie doar aprinsă pentru a poseda aceeași omnipotență pe care o prezintă ființa Mea primordială. Creaturile Mele se pot diviniza prin iubire.... Voi, oamenii, nu veți înțelege această afirmație decât atunci când veți ajunge la gradul în care o veți recunoaște ca rezultat al unei vieți de iubire...., deoarece toate corelațiile vă vor fi dezvăluite ca o lumină radiantă, deoarece spiritul vostru este iluminat, dar numai iubirea realizează acest lucru. Atunci vă veți apropia din ce în ce mai mult de natura Mea fundamentală, atunci nu voi mai fi Creatorul vostru, Domnul vostru, căruia trebuie să vă supuneți, ci voi fi Tatăl vostru care, plin de iubire, vă atrage pe voi, copiii Săi, la inima Sa, care își regăsește voința în voi și simte o fericire de nedescris care strălucește și asupra voastră, atunci legea care stă la baza întregii creații pământești și spirituale va fi fost împlinită....

Amin