• Zurück

Licht - Schatten des Todes.... Blendlicht - Hilfe Gottes Krankheit und Leid....

Wer sich von Meinem Wort nicht beeindruckt fühlt, der steht im Schatten des Todes, er erkennt das Licht nicht, weil er bewußt die Augen schließt, weil er die Finsternis vorzieht und also dem Licht den Zugang verwehret. Er hält den Blick nach der Welt gerichtet, von wo ständig Irrlichter aufblitzen und sein Auge blenden, so daß er das sanfte Licht, das aus dem geistigen Reich strahlt, nicht sieht oder er es unbeachtet lässet um des Weltlichtes willen. Alles Irdische nimmt ihn gefangen, und tritt ihm nun ein Bote des Lichts entgegen mit Meinem Wort, das ihm nahelegt, die Welt zu überwinden, Verzicht zu leisten auf irdische Güter um des Seelenheiles willen, dann wendet er sich unwillig ab, weil ihm das Leben der Seele kein Begriff ist, weil er die Welt nicht hingeben will, weil er sich wohl fühlt in ihr; und also geht er dem geistigen Tode entgegen. Mein Wort könnte ihm geistige Schätze eintragen, Mein Wort könnte ihm ein Licht geben, das seine Seele wohltätig berührt, Mein Wort könnte ihn zum ewigen Leben erwecken, doch er ist der Welt verfallen und sucht und begehrt nur, was seinem Körper Wohlbehagen schafft. Es bleibt dunkel in ihm trotz dem Blendlicht der Welt.... Darum will Ich ihm dazu verhelfen, daß er die Welt verachten lerne, indem Ich ihm auch ihre Güter als unbeständig und wertlos hinstelle, indem Ich auch seinen Körper schwach werden lasse und ihm sein Leibesende vor Augen halte. Ich lasse auch das, was dem Menschen am begehrlichsten erscheint, verfallen und zunichte werden, Ich lasse den Menschen in irdische Not und Bedrängnis kommen, Leid und Krankheit tragen und ihn erkennen, daß die Welt ihm keine Hilfe bringt. Ich lasse es zu, daß der Mensch aus irdischer Höhe herabstürzt, daß die Armut großen Reichtum ablöst, immer nur zu dem Zweck, daß er erkennen lerne die Wertlosigkeit und Unbeständigkeit dessen, was er begehrt, und Ich bringe ihm immer wieder Mein Wort nahe, auf daß er in diesem Ersatz suche und finde für das, was er irdisch verloren hat.... Ich lasse ihn in Finsternis kommen, wo kein Blendlicht mehr leuchtet, auf daß er das sanfte Licht von oben erblickt und sich ihm zuwendet, auf daß er aus der Nacht des Todes entflieht zum Licht des Lebens.... Und darum wird auf der Erde nie das Leid aufhören, weil Ich immer wieder die Menschen zu Mir ziehen will, die Mir noch fern sind und dem Fürsten der Welt untertan, deren Lebenslauf aber bald zu Ende ist, ohne der Seele den Erfolg gebracht zu haben, um dessentwillen sie auf der Erde verkörpert ist. Und Ich lasse überall ein Licht erstrahlen in der Finsternis, und wer sich von seinem sanften Schein bestrahlen lässet, der wird erst aus der Finsternis in ein Dämmerlicht versetzt werden, es wird ihm wohltun, und das Verlangen nach Licht wird in ihm wachsen.... Mein Wort wird sein Herz berühren, er wird es erkennen als liebevolles Vaterwort, als einzigen Weg zum Leben, und aus dem Schatten des Todes wird seine Seele eingehen in das Land des Lichtes, in das ewige Leben....

Amen

Lumina - umbra morții.... Lumină orbitoare - ajutorul lui Dumnezeu prin boală și suferință....

Oricine nu se simte impresionat de Cuvântul Meu stă în umbra morții, nu recunoaște lumina pentru că își închide ochii în mod conștient, pentru că preferă întunericul și astfel refuză accesul luminii. El își ține privirea îndreptată spre lume, de unde voiajorii sclipesc în permanență și îi orbesc ochii, astfel încât nu vede lumina blândă care radiază din împărăția spirituală sau o ignoră de dragul luminii lumești. Tot ceea ce este pământesc îl captivează, iar dacă un mesager al luminii se apropie de el cu Cuvântul Meu care îi sugerează să învingă lumea, să renunțe la bunurile pământești de dragul mântuirii sufletului, atunci el se va îndepărta fără să vrea, pentru că viața sufletului nu este un concept pentru el, pentru că nu vrea să renunțe la lume, pentru că se simte confortabil în ea; și astfel se va apropia de moartea spirituală. Cuvântul Meu i-ar putea aduce comori spirituale, Cuvântul Meu i-ar putea da o lumină care să-i atingă în mod benefic sufletul, Cuvântul Meu l-ar putea trezi la viața veșnică, dar el este sclavul lumii și caută și dorește doar ceea ce creează confort pentru trupul său. Rămâne întuneric în el, în ciuda luminii orbitoare a lumii.... Din acest motiv, vreau să-l ajut să învețe să disprețuiască lumea, arătându-i și bunurile ei ca fiind efemere și lipsite de valoare, lăsându-i și trupul să slăbească și arătându-i sfârșitul trupului său. Las, de asemenea, ca ceea ce pare cel mai de dorit pentru om să se deterioreze și să se reducă la nimic, las omul să experimenteze greutățile și necazurile pământești, să suporte suferința și boala și îl fac să înțeleagă că lumea nu îl va ajuta. Permit ca omul să cadă de pe înălțimile pământești, ca sărăcia să înlocuiască marile bogății, întotdeauna doar cu scopul ca el să învețe să recunoască inutilitatea și efemeritatea a ceea ce își dorește și, de fiecare dată, aduc Cuvântul Meu aproape de el, astfel încât să caute și să găsească în el un substitut pentru ceea ce a pierdut pe Pământ.... Îl las să intre în întunericul în care nu mai strălucește nicio lumină orbitoare, pentru ca el să vadă lumina blândă de sus și să se întoarcă spre ea, pentru ca el să scape din noaptea morții spre lumina vieții.... Și iată de ce suferința nu va înceta niciodată pe Pământ, pentru că mereu și mereu vreau să atrag la Mine oameni care sunt încă departe de Mine și supuși prințului lumii, dar al căror curs al vieții se va încheia curând fără să fi adus sufletului succesul pentru care s-a întrupat pe Pământ. Și las o lumină să strălucească pretutindeni în întuneric, iar oricine se lasă iradiat de strălucirea ei blândă va fi transferat mai întâi din întuneric în amurg, îi va face bine, iar dorința de lumină va crește în el.... Cuvântul Meu îi va atinge inima, îl va recunoaște ca pe un Cuvânt al unui Tată iubitor, ca pe singura cale spre viață, iar din umbra morții sufletul său va intra în țara luminii, în viața veșnică....

Amin