• Zurück

Überall ertönt die Stimme Gottes.... Ernst der Zeit....

Ihr lebt in einer außergewöhnlich ernsten Zeit und werdet darauf ständig aufmerksam gemacht, weil es sich nicht um die irdische Entwicklung der Weltgeschichte, sondern um die geistige Entwicklung der Menschen handelt, die ihr als in Gefahr befindlich erkennen sollet angesichts des nahen Endes. Ihr müsset es selbst zugeben, daß außergewöhnliche Ereignisse eure Gedanken hinlenken auf geistige Probleme; ihr müsset auch zugeben, daß die Hinweise auf die Endzeit sich decken mit alten Prophezeiungen, das Ende betreffend, und also müsset ihr ihnen Beachtung schenken und voller Dank Dessen gedenken, Der euch mahnet und warnet. Ihr müsset jeden Hinweis ernst nehmen und alles irdische Geschehen als im Zusammenhang stehend mit dem Entwicklungsprozeß der Menschen ansehen.... ihr müsset wissen, daß jedes Geschehen nur ein Mittel ist, den Menschen zur Arbeit an seiner Seele zu veranlassen, auf daß er freiwillig zu Gott strebt.... Es ist die Zeit so ernst, weil die Auswirkung des Erdenwandels des Menschen von größter Bedeutung ist, weil die versäumte oder falsch genützte Erdenzeit nicht mehr nachzuholen ist, die Verantwortung aber keinem erspart bleibt. Doch es sind alle Mahnungen und Warnungen nur in einer Weise möglich, daß sie nicht einen Glaubenszwang bedeuten. Sie weisen wohl auf das Ende, auf den Schöpfer und Erhalter aller Dinge hin, beweisen aber nichts, und darum sind es nur wenige Menschen die an den Zeichen das herannahende Ende erkennen und die sich Gott im Bewußtsein der geistigen Not hingeben. Diese nun sollen reden für Gott und Sein Reich, sie sollen ihren überzeugten Glauben den Mitmenschen zu vermitteln suchen, sie sollen jederzeit in Verbindung stehen mit ihrem Vater von Ewigkeit und die Warnungen und Mahnungen entgegennehmen, um sie weiterzuleiten denen, die Gott noch ferner stehen. Wer Augen hat zu sehen, der sehe, und wer Ohren hat zu hören, der höre.... Überall ertönet die Stimme Gottes, überall ist Sein Wirken zu sehen, und überall werden die Menschen gedanklich beeinflußt von oben.... Doch ihr Wille ist frei, und unter Zwang wirkt Gott auf keinen Menschen ein, selbst wenn ein außergewöhnliches Erlebnis sichtlich Gottes Wirken erkennen läßt. Der Abstand vom Ende wird immer kleiner, die Zeichen werden sich mehren, und einem jeden wird dadurch das Erkennen und das Glauben leichtgemacht; und so der Wille des Menschen gut ist, wird er sich auch nicht sträuben und sich diesen Hinweisen verschließen. Denn Gott wirket mit Seiner Gnade allerorten, es blitzen überall kleine Lichtlein auf, deren Strahlen durchdringend sein können, wenn sie nicht verdunkelt werden durch den Menschen selbst, durch seinen Unwillen, sich der Wirkung der Strahlen auszusetzen.... Und gesegnet, der einem solchen Lichtstrahl nachgeht und die Endzeit nicht in der Finsternis zu durchwandeln braucht.... Er wird den rechten Weg gehen, der sicher zum Ziel führt, der zu Gott führt, seinem Vater von Ewigkeit....

Amen

Pretutindeni răsună vocea lui Dumnezeu.... Seriozitatea timpului....

Trăiți într-o perioadă excepțional de serioasă și atenția vă este atrasă în mod constant, deoarece nu este vorba despre dezvoltarea pământească a istoriei lumii, ci despre dezvoltarea spirituală a oamenilor, pe care ar trebui să o recunoașteți ca fiind în pericol, având în vedere că se apropie sfârșitul. Trebuie să recunoașteți voi înșivă că evenimentele extraordinare vă atrag gândurile spre problemele spirituale; trebuie să recunoașteți, de asemenea, că indicațiile timpului sfârșitului coincid cu profețiile vechi referitoare la sfârșit și, prin urmare, trebuie să le acordați atenție și să vă amintiți cu recunoștință de Cel care vă îndeamnă și vă avertizează. Trebuie să iei în serios fiecare indiciu și să consideri toate evenimentele pământești ca fiind legate de procesul de dezvoltare a oamenilor.... Trebuie să știți că orice eveniment este doar un mijloc de a determina ființa umană să lucreze asupra sufletului său, astfel încât să vină de bună voie la Dumnezeu... Momentul este atât de serios, deoarece efectul schimbării ființei umane pe Pământ este de maximă importanță, deoarece timpul pământesc ratat sau folosit greșit nu mai poate fi recuperat, dar nimeni nu este scutit de responsabilitate. Dar toate îndemnurile și avertismentele sunt posibile doar în măsura în care nu înseamnă o constrângere de a crede. Ele indică, cu siguranță, sfârșitul, pe Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor, dar nu dovedesc nimic și de aceea sunt puțini cei care recunosc prin semne apropierea sfârșitului și care se dedică lui Dumnezeu, conștienți de greutățile spirituale. Aceștia ar trebui să vorbească în numele lui Dumnezeu și al Împărăției Sale, ar trebui să încerce să transmită credința lor convinsă semenilor lor, ar trebui să fie mereu în contact cu Tatăl lor din veșnicie și să accepte îndemnurile și avertismentele pentru a le transmite celor care sunt încă îndepărtați de Dumnezeu. Cine are ochi să vadă, să vadă, și cine are urechi să audă, să audă.... Vocea lui Dumnezeu sună peste tot, lucrarea Lui poate fi văzută peste tot, iar oamenii sunt influențați mental de sus peste tot.... Cu toate acestea, voința lor este liberă, iar Dumnezeu nu influențează pe nimeni sub constrângere, chiar dacă o experiență extraordinară dezvăluie în mod vizibil lucrarea lui Dumnezeu. Distanța față de sfârșit va deveni din ce în ce mai mică, semnele vor crește, iar acest lucru va face ca toată lumea să recunoască și să creadă cu ușurință; iar dacă voința ființei umane este bună, ea nu se va împotrivi și nu-și va închide mintea la aceste indicații. Căci Dumnezeu lucrează cu harul Său pretutindeni, pretutindeni se aprind mici luminițe ale căror raze pot fi pătrunzătoare dacă nu sunt întunecate de însăși ființa umană, de refuzul ei de a se expune la efectul razelor.... Și binecuvântat este cel care urmează o astfel de rază de lumină și nu are nevoie să meargă prin vremurile de sfârșit în întuneric.... El va lua calea cea bună, care duce în siguranță la țintă, care duce la Dumnezeu, Tatăl său din veșnicie....

Amin