• Zurück

Sünden-Nachlassen oder -Behalten.... Jünger Jesu....

Welchen ihr die Sünden vergeben werdet, denen sind sie vergeben, und welchen ihr die Sünden behalten werdet, denen sind sie behalten.... Es sind auch dies Meine Worte, die vielfach eine andere Auslegung gefunden haben, als von Mir hineingelegt worden ist. Und es gehört zur Berichtigung ein Mensch erweckten Geistes, der Meine Stimme vernimmt und euch Menschen Meine Aufklärung übermittelt, auf daß ihr vom Irrtum frei werdet und in der Wahrheit wandelt.... Meine Jünger waren mit der Kraft ausgestattet, in Meinem Namen Wunder zu wirken, zu heilen, Tote zu beleben und den Menschen dadurch die Kraft ihres ungeteilten Glaubens an Mich zu beweisen. Sie waren in einem Geisteszustand, der jenes übernatürliche Wirken zuließ, denn als Mein Geist über sie kam, waren sie erfüllt mit Kraft und Licht, mit Macht und Weisheit. Sie konnten also die Wahrheit verbreiten, weil sie selbst in dieser standen, und sie konnten durch ihr bloßes Wort Dinge vollbringen, die außerhalb jeder menschlichen Fähigkeit lagen. Denn sie waren Meine Jünger.... unterwiesen von Mir während der Zeit Meines Erdenwandels durch das innere Wort, sie standen in der Liebe und glaubten an Mich, sie konnten dadurch auch Meinen Geist in sich aufnehmen und durch ihn wirken. Es waren die außergewöhnlichen Taten Zeichen ihrer seelischen Reife, die den Menschen wieder Beweise sein sollten, zu welcher außergewöhnlichen Fähigkeit der Mensch gelangen kann, so er nach Meinem Willen lebt, d.h. sich formt nach Meinem Ebenbild.... zur Liebe.... Denn Liebe ist Kraft, und so der Mensch in der Liebe steht, ist er auch kraft- und lichtdurchstrahlt, denn der Geist Gottes, Seine Kraftausstrahlung, kann ihn erfüllen. Und Ich lebte den Menschen ein Leben in Liebe vor.... Ich zeigte es ihnen, zu welcher Kraft der Mensch gelangen kann und ließ nach Meinem Tode lebendige Beispiele zurück, die wieder Meine Liebelehre verkünden und auch Beispiel ihrer Kraft geben sollten, damit es den Menschen leichtfallen konnte, zu glauben an Mich.... Ich Selbst aber war mitten unter Meinen Jüngern, wenn auch nicht mehr sichtbar, so doch im Geist.... Ich leitete sie, weil alles, was von Meinem Geist durchstrahlt ist, Meiner göttlichen Führung unterliegt.... weil Ich Selbst nun durch jene wirken konnte, die in Meinem Namen tätig waren. Also hatten die Jünger nun die gleiche Macht und das gleiche Recht, weil alles, was sie taten, nun Mein Wille war; sie waren von Meinem Geist erleuchtet, der Ausstrahlung Meiner Selbst ist. Folglich hatten sie auch die Macht, Sünden zu vergeben in Meinem Namen, insbesondere dann, wenn eine Krankheit die Folge ihrer Sünden war und sie, um diese Krankheit zu heilen, auch die Sünde selbst den Menschen nachlassen mußten. Erkannten sie aber die Unwürdigkeit eines Menschen, ihren Unglauben und ihren Gott-abgewandten Willen, so waren sie ebenso berechtigt, sie in ihrem sündhaften Zustand zu belassen, denn nicht ihre menschliche Erkenntnis bestimmte dies, sondern der göttliche Geist in ihnen, Mein Geist, der um alles weiß und also auch um die Unwürdigkeit eines Menschen und daher auch um die Nutzlosigkeit eines gnadenvollen Wirkens an ihm. Ich also gab Meinen Jüngern das Recht, die Menschen zu bedenken nach ihrer Erkenntnis, weil Mein Geist in ihnen tätig war und dieser rechtes Denken Meiner Jünger gewährleistete.... Nun aber haben sich die Menschen ein gleiches Recht angemaßt, in denen Mein Geist noch nicht wirksam ist.... Sie haben die Berechtigung, Sünden zu vergeben oder zu behalten, auf die Person selbst, nicht aber auf den göttlichen Geist in dieser Person bezogen und also allen Nachfolgern der Jünger dem Wort nach, nicht ihrem Geist nach diese Berechtigung zuerkannt und somit den Sinn Meines Wortes falsch verstanden, wenngleich sie nun auch recht denken würden, wenn sie sich darüber klar wären, wer in Wahrheit Mein Jünger ist....

Nicht die sind es, die sich selbst berufen, sondern die Ich berufen habe für ihr Lehramt auf Erden.... Denn Ich gab Meinen Jüngern den Auftrag: "Gehet hin und lehret alle Völker...." Um aber lehren zu können, muß Mein Geist in ihnen wirksam sein, auf daß sie die reine Wahrheit den Menschen austeilen und sie in der Welt Meine Liebelehre verbreiten können. Die Wahrheit aber kann nicht anders als durch Geisteswirken in Besitz genommen werden. Und also müssen Meine Jünger unbedingt vom Geist Gottes erleuchtet sein, bevor sie sich zu Meinen Jüngern zählen können. Dann aber werden auch sie von Licht und Kraft durchstrahlt sein und außergewöhnliche Taten vollbringen können, die Kraft des Geistes wird sie fähig machen, Kranke zu heilen, also von der Sünde und ihren Folgen die Menschen zu befreien, sowie diese glauben an Mich und Meinen Namen.... Diesen von Meinem Geist erleuchteten Menschen habe Ich die Macht gegeben, Sünden zu vergeben, weil sie durch ihren reifen Geisteszustand auch erkennen, wann der Mensch würdig ist, daß ihm die Sünden vergeben werden, denn sie handeln dann an Meiner Statt, und Ich bin es, Der ihnen in Wirklichkeit die Sünden vergibt. So aber Menschen sich berufen fühlen, den Akt der Sündenvergebung vorzunehmen, die keinerlei Berufung von Mir Selbst aufweisen können, die weder von Meinem Geist erleuchtet sind noch Mein Wort in sich vernehmen, so kann ihnen wohl mit Recht die Berufung abgestritten werden, was schon daraus hervorgeht, daß sie nicht fähig sind, den Mitmenschen zu erkennen, um nun zu urteilen, ob ihm die Sünden zu belassen oder zu behalten sind. Die Beurteilung dessen setzt schon das Geisteswirken voraus, das jedoch den meisten sich als Diener Gottes berufen Glaubenden abgesprochen werden muß, solange sie nicht das innere Wort haben. Durch Mein Wort erst sind sie berufen zum Wirken für Mich, denn nur Mein Wort macht sie wissend, d.h., es vermittelt ihnen reine Wahrheit, und diese ist unbedingt nötig, um als Mein Jünger für Mich tätig sein zu können. Wer selbst die Wahrheit hat, der kann sie auch weiterleiten, und er verhilft dem Mitmenschen dadurch zur Freiwerdung. Wer Mein Wort hat, der wird auch das Beurteilungsvermögen haben, wann der Mensch Gott-zugewandten Willens ist. Denn das gesprochene Wort des Menschen ist oft trüglich, es braucht das Herz nicht daran beteiligt sein, was der Mund ausspricht. Der rechte Jünger aber hat auch die Gabe des Erkennens der Mitmenschen, und also weiß er auch, welchem Menschen es ernst ist um die Vergebung seiner Sünden, und er läßt sich nicht täuschen von vielen Worten, denen die innere Überzeugung fehlt. Und darum kann die Sündenvergebung auch kein allgemeiner Akt sein, da sie nur dort erfolgen kann, wo tiefste Reue vorangegangen ist und wo solches von Meinen Jüngern erkannt wird. Dann aber wird das Urteil dessen gültig sein vor Mir, denn er handelt nur in Meinem Auftrag, und sein Wirken steht unter Meinem Willen. Und dies habe Ich Meinen Jüngern mit jenen Worten zu verstehen gegeben, daß sie völlig in ihrem Handeln und Denken mit Mir übereinstimmen, so sie in Meinem Namen für Mich tätig sind, daß sie nicht anders denken und wollen können, als Mein Wille ist, so der göttliche Geist in ihnen wirket, der sie aber erst zu Meinen Jüngern stempelt. Denn Ich Selbst berufe Mir Meine Diener auf Erden, weil Ich wahrlich weiß, wer zu diesem Amt befähigt ist und wen Ich mit den Gaben ausstatten kann, die ein Lehramt auf Erden erfordert.... Und ihnen gebe Ich dann auch die Gewalt, denn sie führen dann nur aus, was in Meinem Willen liegt....

Amen

Îngăduința sau reținerea păcatelor.... Discipolii lui Iisus....

Cărora le veți ierta păcatele, le sunt iertate; și cărora le veți reține păcatele, le sunt reținute.... Acestea sunt, de asemenea, cuvintele Mele, care au găsit adesea o interpretare diferită de cea care le-a fost pusă de Mine. Iar pentru corectare este nevoie de o persoană cu spiritul treaz care să-Mi audă vocea și să vă transmită vouă, oamenilor, clarificările Mele, astfel încât să vă eliberați de erori și să umblați în adevăr.... Ucenicii Mei au fost înzestrați cu puterea de a face minuni în numele Meu, de a vindeca, de a învia morții și de a dovedi astfel oamenilor puterea credinței lor nemijlocite în Mine. Ei se aflau într-o stare spirituală care permitea această lucrare supranaturală, deoarece, atunci când spiritul Meu a venit peste ei, ei erau plini de putere și lumină, de putere și înțelepciune. Prin urmare, ei au fost capabili să răspândească adevărul, deoarece ei înșiși se aflau în el, și au fost capabili să realizeze lucruri prin simplul lor Cuvânt care depășeau orice capacitate umană. Pentru că ei au fost discipolii Mei.... instruiți de Mine în timpul vieții Mele pe Pământ prin Cuvântul interior, ei au trăit în dragoste și au crezut în Mine, astfel că au fost, de asemenea, capabili să primească spiritul Meu în ei înșiși și să lucreze prin el. Faptele extraordinare au fost semne ale maturității lor sufletești, care trebuiau să fie din nou dovada pentru oameni a capacității extraordinare pe care o poate atinge ființa umană dacă trăiește după voința Mea, adică dacă se modelează după chipul Meu.... în iubire.... Căci iubirea este putere, iar dacă ființa umană se află în iubire, este și ea pătrunsă de putere și lumină, căci spiritul lui Dumnezeu, emanația Sa de putere, o poate umple. Și am dat exemplul unei vieți de iubire oamenilor.... Le-am arătat puterea pe care o poate atinge ființa umană și am lăsat exemple vii după moartea Mea, care trebuiau să proclame din nou învățătura Mea de iubire și, de asemenea, să dea un exemplu de putere, astfel încât oamenilor să le fie ușor să creadă în Mine.... Dar Eu Însumi eram în mijlocul discipolilor Mei, chiar dacă nu mai eram vizibil, dar în spirit.... i-am călăuzit, deoarece tot ceea ce este pătruns de spiritul Meu este supus îndrumării Mele divine.... pentru că Eu Însumi puteam acum să lucrez prin intermediul celor care erau activi în numele Meu. Prin urmare, discipolii aveau acum aceeași putere și același drept, deoarece tot ceea ce făceau era acum voința Mea; ei erau iluminați de spiritul Meu, care este emanația Mea. În consecință, ei aveau, de asemenea, puterea de a ierta păcatele în numele Meu, mai ales atunci când o boală era rezultatul păcatelor lor și, pentru a vindeca această boală, trebuiau să le ierte oamenilor și păcatul în sine. Dar dacă recunoșteau nevrednicia unei persoane, necredința ei și voința ei de a se opune lui Dumnezeu, erau la fel de îndreptățiți să o lase în starea ei păcătoasă, pentru că acest lucru nu era determinat de cunoașterea lor umană, ci de spiritul divin din ei, spiritul Meu, care știe totul și, prin urmare, și despre nevrednicia unei persoane și, prin urmare, și despre inutilitatea unei lucrări de har asupra ei. Astfel, le-am dat ucenicilor Mei dreptul de a-i considera pe oameni în funcție de cunoștințele lor, pentru că spiritul Meu era activ în ei și acest spirit garanta gândirea corectă a ucenicilor Mei.... Dar acum, oamenii și-au arogat un drept egal pentru ei înșiși, în care spiritul Meu nu era încă activ.... Ei au autoritatea de a ierta sau de a reține păcatele legate de persoana însăși, dar nu de spiritul divin din această persoană, și astfel au acordat acest drept tuturor discipolilor conform cuvântului, nu conform spiritului lor, și astfel au înțeles greșit sensul Cuvântului Meu, deși și acum ar gândi corect dacă ar fi clar cine este cu adevărat discipolul Meu....

Nu sunt cei care se numesc pe ei înșiși, ci cei pe care i-am chemat pentru slujba lor de învățătură pe Pământ.... Căci Eu le-am dat ucenicilor Mei însărcinarea: "Mergeți și învățați toate neamurile...." Dar pentru a putea învăța, spiritul Meu trebuie să fie eficient în ei, astfel încât să poată distribui oamenilor adevărul pur și să răspândească învățătura Mea de iubire în lume. Dar adevărul nu poate fi însușit în alt mod decât prin lucrarea spiritului. Și astfel, discipolii Mei trebuie neapărat să fie iluminați de spiritul lui Dumnezeu înainte de a se putea considera discipolii Mei. Dar atunci și ei vor fi pătrunși de lumină și de putere și vor putea să realizeze fapte extraordinare, puterea spiritului le va permite să vindece bolnavii, deci să elibereze oamenii de păcat și de consecințele sale, de îndată ce vor crede în Mine și în numele Meu.... Acestor oameni iluminați de spiritul Meu le-am dat puterea de a ierta păcatele, pentru că, prin starea lor spirituală matură, ei recunosc și când persoana este demnă de a i se ierta păcatele, căci atunci acționează în numele Meu și Eu sunt Cel care le iert efectiv păcatele. Dar dacă se simt chemați să îndeplinească actul de iertare a păcatelor oameni care nu pot demonstra nicio chemare din partea Mea Însămi, care nu sunt nici luminați de spiritul Meu și nici nu aud Cuvântul Meu în ei înșiși, atunci chemarea lor poate fi negată cu siguranță pe bună dreptate, ceea ce este deja evident din faptul că sunt incapabili să își recunoască semenii pentru a judeca dacă păcatele lor trebuie lăsate sau păstrate. Judecata aceasta presupune deja lucrarea spiritului, care, însă, trebuie negată majorității celor care cred că sunt chemați să fie slujitori ai lui Dumnezeu atâta timp cât nu au Cuvântul interior. Numai prin Cuvântul Meu sunt chemați să lucreze pentru Mine, deoarece numai Cuvântul Meu îi face cunoscători, adică le transmite adevărul pur, iar acest lucru este absolut necesar pentru a putea lucra pentru Mine ca ucenic al Meu. Oricine are el însuși adevărul poate, de asemenea, să-l transmită și astfel își ajută semenii să devină liberi. Oricine are Cuvântul Meu va avea, de asemenea, capacitatea de a judeca atunci când voința unei persoane este îndreptată spre Dumnezeu. Pentru că cuvântul rostit de om este adesea înșelător, inima nu trebuie să fie implicată în ceea ce rostește gura. Dar ucenicul corect are și darul de a-și recunoaște semenii și, prin urmare, știe și el care persoană este serioasă în privința iertării păcatelor sale și nu se lasă înșelat de multe cuvinte lipsite de convingere interioară. Și, prin urmare, nici iertarea păcatelor nu poate fi un act general, deoarece ea nu poate avea loc decât acolo unde a precedat cea mai profundă pocăință și unde aceasta este recunoscută de discipolii Mei. Dar atunci judecata acestora din urmă va fi valabilă în fața Mea, deoarece el acționează numai după instrucțiunile Mele și activitatea sa este supusă voinței Mele. Și iată ce le-am dat de înțeles discipolilor Mei prin aceste Cuvinte, că acțiunile și gândurile lor sunt în deplin acord cu Mine dacă sunt active în numele Meu, că nu pot gândi și nu pot dori altceva decât voința Mea dacă spiritul divin acționează în ei, dar numai dacă acesta îi imprimă ca discipoli ai Mei. Căci Eu Însumi Îmi numesc slujitorii de pe Pământ, deoarece Eu știu cu adevărat cine este calificat pentru această funcție și pe cine pot înzestra cu darurile pe care le cere o slujbă de învățătură pe Pământ.... Și apoi le dau și autoritatea, pentru că atunci ei nu fac decât să îndeplinească ceea ce stă în voia Mea....

Amin