• Zurück

Erlösungswerk.... Leid.... Freier Wille....

Die Gnaden des Erlösungswerkes werden viel zuwenig in Anspruch genommen, und darum muß die Menschheit übermäßig viel leiden als Folge der Sünden, die sie nun selbst tragen muß. Jesus Christus nahm die Sündenschuld der Menschheit auf Sich und somit auch die Folgen der Sünde.... das Leid, womit die Menschen büßen müssen und wodurch sie geläutert werden sollen. Nimmt er nun die Gnaden des Erlösungswerkes in Anspruch, dann nimmt er also die Hilfe an, die Jesus Christus ihm zugesichert hat, die Er durch Seinen Tod am Kreuz den Menschen erworben hat und derer sich jeder bedienen kann, der Ihn und Sein Erlösungswerk anerkennt. Es ist dies eine besondere Gnade, weil laut göttlicher Gerechtigkeit ein jeder Mensch sein Unrecht selbst büßen muß, Gott aber Sich an der übergroßen Liebe eines Menschen genügen ließ, Der mit Seinem Tode die Sünden der Menschen büßen wollte, und dieses Opfer annahm. Die Menschen sind nun dieser Buße enthoben, die Sünde ist von ihnen genommen und auch die Schuld.... also auch die Folge der Sünde.... das Leid. Doch verständlicherweise nur die Menschen, die durch das Anerkennen Christi und Seines Erlösungswerkes sich selbst in den Kreis derer stellen, für die Jesus Christus gestorben ist. Er ist zwar für alle gestorben, doch wer Ihn nicht anerkennt, der schließt sich selbst aus; er lehnt die Gnade.... die Hilfe ab.... Er muß nun auch die Sündenschuld allein tragen, und also muß er auch das Leid als Folge der Sünde auf sich nehmen, um erstmalig zu büßen und um durch das Leid seinen Sinn zu wandeln, auf daß er sich noch dem göttlichen Erlöser zuwende, weil er ohne Diesen nicht in das Reich Gottes eingehen kann. Und also sind erlöst nur die Menschen, die im Glauben an Jesus Christus stehen, denn ihnen sind auch die Sünden vergeben. Niemals aber können die Menschen auf Sündenvergebung rechnen, die von den durch Christi Tod erworbenen Gnaden keinen Gebrauch nehmen, weil sie den göttlichen Erlöser nicht anerkennen, weil sie Sein Erlösungswerk ablehnen oder Ihm völlig negativ gegenüberstehen. Denn wäre der freie Wille des Menschen nicht ausschlaggebend; d.h., wäre das Erlösungswerk ohne Unterschied an allen Menschen wirksam, daß also die Gnaden dessen, die offensichtliche Hilfe, jedem Menschen zuteil würde, dann wäre jegliches Leid unnötig, dann wäre die Welt erlöst schon von der Stunde an, da Jesus Christus am Kreuz gestorben ist, dann wäre sämtliche Sündenschuld getilgt, und dies bedeutete einen ausnahmslosen geistigen Aufstieg der gesamten Menschheit. Denn die Sünde wäre aus der Welt geschafft, weil Christus alle Menschen erlöst hat.... Der freie Wille aber wäre übergangen und somit auch das Vollkommen-Werden unmöglich gemacht.... Es steht aber der Menschheit frei, sich der Gnaden des Erlösungswerkes zu bedienen durch bewußtes Anerkennen und tiefsten Glauben an Jesus Christus, den göttlichen Erlöser. Durch dieses Anerkennen stellt sich der Mensch selbst unter das Kreuz Christi, er gehört zu denen, für die Er gestorben ist und die Er durch Seinen Tod am Kreuze von ihrer Willensschwäche frei gemacht hat und die nun streben können zur Höhe und ständig unterstützt werden mit Kraft und Gnade, die ihnen ungemessen zur Verfügung steht. Denn von dem kraftlosen, völlig geschwächten Zustand, der Folge der Sünde war, hat Jesus Christus den Menschen erlöst, Er hat ihn befreit aus der Gewalt Seines Gegners, sowie er die Gnaden des Erlösungswerkes in Anspruch nimmt, sowie er an Ihn glaubt und sich Ihm und Seiner Gnade empfiehlt....

Amen

Lucrarea de răscumpărare.... Suferința.... Liberul arbitru....

Harurile actului de mântuire sunt revendicate mult prea puțin și, prin urmare, omenirea trebuie să sufere excesiv ca urmare a păcatelor pe care acum trebuie să le suporte singură. Iisus Hristos a luat asupra Sa vina păcatului umanității și, prin urmare, și consecințele păcatului.... suferința cu care oamenii trebuie să ispășească și prin care vor fi purificați. Dacă acum se folosește de harurile actului de mântuire, atunci el acceptă astfel ajutorul pe care Iisus Hristos l-a asigurat, pe care l-a dobândit pentru oameni prin moartea Sa pe cruce și de care se poate folosi oricine îl recunoaște pe El și actul Său de mântuire. Acesta este un har deosebit, deoarece, potrivit justiției divine, fiecare ființă umană trebuie să ispășească ea însăși greșeala sa, dar Dumnezeu a fost mulțumit de dragostea copleșitoare a unei ființe umane care a vrut să ispășească păcatele oamenilor prin moartea Sa și a acceptat acest sacrificiu. Oamenii sunt acum scutiți de această ispășire, păcatul este luat de la ei și, de asemenea, vinovăția.... deci și consecința păcatului.... suferința. Dar se înțelege că numai acei oameni care, recunoscându-l pe Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare, se plasează în cercul celor pentru care a murit Iisus Hristos. El a murit pentru toți, dar cel care nu-L recunoaște se exclude pe sine însuși; el respinge harul.... ajutorul.... El trebuie acum să suporte singur și vina păcatului și, prin urmare, trebuie să accepte și suferința ca urmare a păcatului, pentru a ispăși pentru prima dată și pentru a-și schimba părerea prin suferință, astfel încât să se întoarcă în continuare la Răscumpărătorul divin, deoarece fără El nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Și astfel sunt răscumpărați doar acei oameni care cred în Iisus Hristos, pentru că și păcatele lor sunt iertate. Dar oamenii nu pot conta niciodată pe iertarea păcatelor dacă nu se folosesc de harul dobândit prin moartea lui Hristos, pentru că nu îl recunosc pe Răscumpărătorul divin, pentru că resping actul Său de mântuire sau sunt complet negativi față de El. Căci dacă liberul arbitru al ființei umane nu ar fi decisiv, adică dacă actul de Mântuire ar fi eficient asupra tuturor oamenilor fără deosebire, astfel încât harul acestuia, ajutorul evident, să fie acordat fiecărei ființe umane, atunci toate suferințele ar fi inutile, atunci lumea ar fi deja răscumpărată din ceasul în care Iisus Hristos a murit pe cruce, atunci toată vina păcatului ar fi răscumpărată și aceasta ar însemna ascensiune spirituală pentru întreaga omenire fără excepție. Pentru că păcatul ar fi eliminat din lume, deoarece Hristos a răscumpărat toți oamenii..... Totuși, liberul arbitru ar fi anulat și astfel devenirea perfectă ar fi, de asemenea, imposibilă.... Dar omenirea este liberă să se folosească de harurile operei de răscumpărare prin recunoașterea conștientă și credința cea mai profundă în Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin. Prin această recunoaștere, ființa umană se plasează la crucea lui Hristos, face parte dintre cei pentru care El a murit și pe care i-a eliberat de slăbiciunea voinței lor prin moartea Sa pe cruce și care acum pot lupta spre înalt și sunt susținuți în mod constant de puterea și harul care le este disponibil fără măsură. Căci Iisus Hristos a răscumpărat ființa umană din starea neputincioasă, complet slăbită, care a fost rezultatul păcatului, a eliberat-o de sub puterea adversarului său de îndată ce se folosește de harul actului de mântuire, de îndată ce crede în El și se încredințează Lui și harului Său....

Amin